Parabolele pe care le-am ascultat în duminicile anterioare, dar și cea de astăzi (Mt 22,1-14, parabola invitaților la nuntă), vorbesc în primul rând despre Christos. Apoi despre noi sau pentru noi. Domnul Christos este iubirea milostivă a Tatălui față de omenire, față de fiecare om. Din păcate oamenii refuză această iubire în diferite grade și feluri. Parabolele despre Isus, Fiul Tatălui, din evanghelia după Matei sunt legate între ele prin cuvântul „refuz”.
Într-adevăr Fiul întrupat al Tatălui, chipul iubirii divine ce se înduioșează de mizeria umană este refuzat, respins. De aici provine frustrarea lui Tatălui. În aceste împrejurări Domnul Isus primește titluri noi: fiul stăpânului ucis de viticultori, piatra aruncată de zidari, invitația refuzată la nunta organizată de Tatăl pentru Fiul său.
Potrivit parabolei duminicii de astăzi cei ce se tem de iubirea milostivă a lui Dumnezeu au două feluri de comportamente. Unul se numește indiferență. Este vorba despre oamenii care consideră mai importantă munca, negustoria sau alte preocupări pământești decât participarea la nunta regală a lui Dumnezeu. Aceștia se închină idolului Cantității.
Altul se numește nevrednicie. În această categorie intră oamenii care participă la sărbătoare într-un mod inadecvat atmosferei de nuntă. Mai exact este vorba de „haina de nuntă” ce acoperă inima participantului nevrednic. Din păcate acesta intră în sala nunții regale (Biserica, celebrarea euharistică), da, dar în inima sa nu se află iubirea milostivă, ci ura, invidia, dușmănia.
Am exemplificat mesajul parabolei pentru noi, astăzi, cu ajutorul filmului „Festinul lui Babette” realizat de G. Axel în 1987, după o povestire de Karen Blixel. Babette este o bucătăreasă extraordinară care reușește să aducă bucurie pe chipurile unor oameni triști, victime ale unei societăți îmbibate de puritanism moral. Din acest film, în spiritul parabolei invitaților la nuntă, am desprins două concluzii.
Prima: chemarea creștinului contemporan este aceea de a aduce bucurie pe chipurile oamenilor din jurul său. A doua: iubirea milostivă a lui Dumnezeu, libertatea harului în care ne introduce iubirea duioasă a lui Dumnezeu, are un singur dușman, și anume frica. De aceea, vă spun, nu vă fie frică de iubirea milostivă!
Mai multe detalii în articolul postat mai jos. Săptămână binecuvântată tuturor! Și, lăsați-vă iubiți de Dumnezeu!
https://youtube.com/watch?v=r2Q3aQqIFxA%3Ffeature%3Doembed%26wmode%3Dopaque
