un articol semnat Amalia POP
Aud foarte des în jurul meu că noi ăștia din „generațiile Y, Z”, generația modernă și tehnologizată, nu suntem în stare de nimic.
Că dacă ar ajunge țara pe mâinile noastre s-ar alege praful de ea. Acest tip de mentalitate limitată de remineșcențele unui comunism de mult apus, este destul de frecventă în jurul nostru, în familiile noastre, la jobul nostru, pe stradă, la TV, etc și trebuie să recunosc că un astfel de mod de raportare la generația tânără care se presupune că este viitorul unei țări până la urmă, este destul de deranjant.
Este adevărat că odată ce ai fost îndoctrinat, timp de 25 de ani, de un sistem rigid precum sistemul comunist; un sistem care îți îngrădea câteva drepturi umane elementare precum libertatea cuvântului, dreptul de a călători în afară țării, dreptul de intra în biserică (vezi cadrele militare) este destul de greu să accepți schimbarea care nu s-a produs în cel mai pașnic mod cu putință. Pe de altă parte au trecut niște ani de atunci, nu puțini la număr! Însă, dăcă vrei să ții pasul cu progresul societății globale și al comunității în care trăiești trebuie să accepți din mers și schimbările care vin odată cu dezvoltarea altfel riști să te pierzi în trecut. Iar apoi ține de fiecare individ în parte dacă alege să construiască sau să se autodistrugă. De fapt este o luptă pentru supraviețuire iar cel mai puternic psihic-emoțional, supraviețuiește.
Caracterul unui individ este format de factori multipli nu doar de mediul familial, care DA este cel mai important dar nu singurul, școala, anturajul, comunitatea, respectiv societatea sunt deasemenea la fel de importante ca și factori.
Cu siguranță majoritatea dintre noi ne aducem aminte cum cu ceva timp în urmă nu aveai dreptul să visezi pentru că din punctul de vedere al predecesorilor noștri erai un aerian și un visător care nu va avea capacitatea de a construi nimic din punct de vedere profesional. Cu sigurață nu am uitat cum nu aveam dreptul la opinie pentru că antemergătorii noștri le știau pe toate în timp ce noi nu știam nimic. Dar în ciuda acestei mentalități rigide de ceva ani încoace îndrăznim să visăm și să luptăm pentru idealurile noastre, ba mai mult decât atât ne permitem luxul de a ne exprima cu îndârjire punctul de vedere și de a ne implica efectiv în diverse proiecte care vizează bunul mers al societății noastre. Nu contest faptul că trecerea de la comunism la democrație a atras după sine schimbări negative dar totuși… să nu dramatizăm mai mult decât este cazul.
Sursa photo: www.salon.com
