Bogdan Rațiu, profesor la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas” din Târgu-Mureș, are aproape în fiecare an elevi maghiari care iau zece la bacalaureat, la una dintre probele cele mai problematice pentru ei: limba și literatura română. Acum trei ani a avut primii elevi maghiari din Mureș la la olimpiada națională de română. Și-a creat o metodă proprie de lucru pentru elevii maghiari pe care reușește să-i aducă aproape de literatură prin metode neconvenționale: reclame, podcasturi, muzică actuală și filme.
Bogdan Rațiu este profesor de Limba și Literatura Română la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas” din Târgu-Mureș. Are 34 de ani, iar pe ultimii 13 i-a petrecut la catedră. Metodele sale de lucru ieșite din tipare și stilul empatic de predare i-au adus titulatura de profesor Merito în 2019.
Nu a avut niciodată un elev care să pice examenul de Bacalaureat, iar în urmă cu trei ani a avut primii elevi maghiari din județul Mureș care s-au calificat la Olimpiada Națională de Limba Română. Și numărul elevilor „de națională” tot crește.
În 2018 și 2019, a marcat o nouă premieră la nivel național, obținând câte două note de 10 în fiecare an la Bacalaureat cu elevi maghiari, în condițiile în care notele maxime în județul Mureș, la limba română, nu sunt foarte multe.
„Nici nu am visat așa ceva. Se merge pe acest clișeu că nu vom putea ajunge cu elevii maghiari la nota 10 la limba română. A ajunge la 10 cu un elev care să nu facă greșeli de limbă este o performanță”, spune profesorul.
Ca un copil care gândește în limba maghiară să ajungă la un nivel aproape nativ în română înseamnă multă muncă. „Când au ajuns la națională, am simțit că este un pas foarte mare și ca mentalitate, dar și ca metodă de lucru. A fost o certificare a faptului că este bine ce fac, chiar dacă uneori sunt perceput ca un profesor sever, care te scoate din zona de confort”, spune profesorul.
Bogdan Rațiu rezumă simplu modul de trai într-o zonă cu o populație maghiară numeroasă, care a atras de multe ori preconcepții: „în spatele blocului ne-am jucat toți cu toți”.
Profesor de la 21 de ani
Știa din clasa a XI-a că voia să devină profesor și oscila între română și franceză, tocmai pentru că la aceste materii a avut probleme destul de mari în liceu. Cei care i-au ghidat pașii pe acest drum au fost câțiva profesori care au reușit să îi trezească pasiunea pentru română și franceză. „Am avut niște profesori foarte dedicați și de la elevul care nu citea și care nu era capabil să poarte o conversație în limba franceză, am hotărât în clasa a XII-a să dau la Litere, la specializarea română-franceză, deși eu studiam biochimia”, își amintește dascălul.
În Târgu-Mureș a absolvit facultatea de litere, a făcut masteratul, și apoi și-a luat și doctoratul când avea doar 27 de ani.
La 21 de ani, vârsta la care în SUA tinerii abia primesc dreptul de a bea alcool, el devenea profesor la liceul la care predă și astăzi. Ne-a mărturisit că nu a fost sigur de la început că vrea să rămână în învățământ. Odată cu trecerea anilor, pe măsură ce și-a perfecționat metodele de predare, a descoperit că doar asta vrea să facă.
Consideră că profesorul trebuie să știe foarte bine ceea ce trebuie să facă la clasă, să aibă metode clare și coerente, prin care să dezvolte gradual cunoștințele de limba română ale elevilor până la absolvire, în clasa a XII-a.
Când elevii devin conștienți de forma și sensul cuvintelor
Studiind programa, a realizat că aceasta nu îi ia aproape deloc în calcul pe elevii de la secția maghiară a liceului. Vorbim de adolescenți care nu știau să se exprime și să citească bine în limba română. Timp de trei ani a lucrat la o metodă de lucru prin care a împărțit materia, astfel încât în primii ani să le fundamenteze competența lingvistică și să îi aducă în stadiul în care să aibă libertate în exprimare.
După aceea, îi învață ceea ce numește o lectură asumată, adică să identifice o informație în ceea ce citesc și să o integreze în propriul sistem de valori, iar apoi să creeze ceva cu aceasta. În etapa a treia, trece la partea culturală.
„Plusez atunci foarte mult pe cultură, pe interculturalitate, în sensul de dialog între culturi, cultura înaltă și cultura de masă. Îi duc peste tot în spațiul ăsta cultural imens și așa reușești în timp să-i formezi mult mai coerent pentru mintea mea și pentru modul în care eu sunt construit ca profesor”, spune Bogdan Rațiu.
Cuvintele care modelează caractere
Cuvintele cu care lucrează Bogdan Rațiu sunt responsabilitate, implicare, pace, respect, echitate, bunătate și familie, printre multe altele. Sunt cuvinte de putere care le formează conștiința și simțul civic elevilor.
A observat că elevii săi au probleme cu pluralul la substantive și atunci face cu ei exerciții de acord cu acest gen de cuvinte, astfel încât să se simtă confortabil cu folosirea lor. „Într-o primă etapă, fac cunoștință cu aceste cuvinte, încep să le aplice în propoziții scurte, apoi în propoziții dezvoltate și trecem ulterior la fraze, astfel încât trecerea să se facă ușor, ca să nu se sperie că nu pot face față”, explică Bogdan Rațiu.
Practic, dascălul le îmbogățește permanent vocabularul cu noi cuvinte, iar în paralel îi învață noi elemente de gramatică, iar apoi elevii construiesc singuri fraze și trec ulterior la lectură.
De la citirea fluentă la lectură
În total, lucrează la clasă cu 30 de câmpuri lexicale, împărțite foarte clar pe morfologie și sintaxă. Un câmp lexical este format din cuvinte înrudite prin sens, cum ar fi elev, profesor, școală, caiet, educație.
„Le vorbesc și în stilul obișnuit, și elevat, îi duc și într-un discurs elitist, deci îi fac să vadă cumva toate nuanțele limbii. După ce le formez un fundament lingvistic, mergem apoi pe texte mai lungi”, explică profesorul întreg procesul.
Până când nu văd că elevul învață să citească fluent și nu are probleme de lectură, până când nu văd că îmi înțelege toate cuvintele și îmi localizează informația, nu trec spre înțelegeri complexe, pentru că vreau să îi construiesc solid competențele, astfel încât să nu fie nevoit în clasa a XII-a să mascheze anumite carențe.
Trece apoi de la propoziții în raport de coordonare la cele de subordonare și ajunge să construiască cu elevii fraze arborescente. Acolo unde este nevoie, intervine și îi ajută pe acei elevi care nu au înțeles anumite noțiuni sau nu reușesc încă să le aplice corect. Crede că este esențial ca fiecare profesor să se oprească la un moment dat din predare și să își evalueze elevii, astfel încât să descopere unde mai are de lucrat cu ei.
Cum să înveți figurile de stil dintr-o reclamă la Coca-Cola
Stilul de predare al lui Bogdan Rațiu este nonconformist, dar extrem de eficient. De pildă, la ultima oră le-a vorbit elevilor despre scriitorul și compozitorul Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann. Basmul acestuia „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” a inspirat opera lirică a lui Ceaikovski care, prin universalitatea poveștii, ridică săli de concerte în picioare și astăzi.
Abia apoi trece la „Povestea lui Harap-Alb”. A vrut să le creeze astfel o plăcere a lecturii, pentru ca apoi să studieze basmul, de care elevii au nevoie și la examene.
Nefiind prea departe de vârsta lor, profesorul merge cu adevărat în lumea adolescenților și la ore discută despre reclame și podcasturi, de exemplu.
„Înainte să le arăt frumusețea unui limbaj artistic, pentru că mult mai aproape de ei este o reclamă, le arăt ce figură de stil stă în spatele unei reclame, cum se combină simbolurile în imagine, pentru că este concret, este din lumea lor”, spune profesorul.
Își învață elevii că orice produs mediatic trebuie privit critic. Adică să analizeze mereu ce și cum le transmite.
De pildă, copiii au învățat figurile de stil dintr-o reclamă la Coca-Cola. Este vorba de acele imagini feerice de iarnă, unde apare și un TIR plin de luminițe, care le duce consumatorilor băutura răcoritoare și cadouri. „Acesta este arhetipul familiei, simbolul ei. Este o utopie și cum s-a creat ea? Este o imagine panoramică, iar elevul vede concret ce se întâmplă în aceasta și apoi eu trec spre textul literar pornind de la asta.”
La fel s-a folosit și de reclama făcută la subscripția publică pentru „Cumințenia pământului”, „care e doar un suport sau un pretext, prin care eu ajung la mijlocul orei la literatura adevărată pe care vreau să o fac”, explică Bogdan Rațiu.
Elevul trece astfel prin poezie, text narativ, jurnal și prin texte nonliterare. Treptat, de multe ori fără să-și dea seama, copiii ajung să citească literatură de cea mai bună calitate. Îi face astfel să înțeleagă că lucrurile se leagă între ele și că pot conștientiza frumusețea culturii atunci când sunt liberi să se exprime, să facă conexiuni și să argumenteze ceea ce spun.
„Când vom avea copii care gândesc critic, societatea se va schimba”
Îi învață, de asemenea, să fie critici cu orice informație pe care o primesc, astfel că, la finalul liceului, nu au doar competențele de care au nevoie pentru a face față examenului de Bacalaureat, ci sunt și îndrăgostiți de cultură și citit.
„Nu mă duc la școală ca la serviciu. Este o pasiune și acolo vreau să rămână”, spune profesorul care e convins că are o misiune.
Este un crez pe care îl am, că atunci când vom avea o generație de copii care gândesc critic, care sunt crescuți în ideea de valori, de respect pentru cultură, pentru neam, pentru ei înșiși, atunci societatea se va schimba.
Consideră că acest lucru nu va fi posibil atât timp cât nu va exista o programă coerentă și clară, profesorii nu vor ști exact ce vor să facă la clasă și nu se vor pune de acord să meargă în aceeași direcție.
Terapia de la clasă
Atunci când e nevoie, dascălul îmbracă și haina sfătuitorului, cum îi place să se numească, mai ales când relația dintre elevi nu este cea care ar trebui să fie. Intervine pe zona afectivă și îi dezvoltă emoțional prin texte, chiar dacă asta înseamnă să rămână în urmă cu materia.
„Nu sfătuiesc în probleme banale. Cumva atrag și un anumit tip de elev, dornic de un sfat care să ducă spre evoluția lui. Este vorba despre ce o să facă mai departe, cum să reacționeze în anumite situații, cum să se comporte și ce să mai citească”, punctează Bogdan Rațiu.
Îi ajută să conștientizeze că la școală nu vin pentru evaluare, nici pentru note sau pentru a nu avea absențe, ci pentru că este un mediu în care își iau cam tot ce au nevoie, pornind de la prieteni până la oameni care le oferă cunoaștere prin ce predau.
„Eu, de fapt, lupt cu banalitatea. Haideți să nu mai rămânem cu gânduri banale, cu idei banale și cu un ritm de viață care să ne ofere doar confort și atât”, este apelul lui Bogdan Rațiu. Își provoacă permanent elevii, ca să îi scoată din zona de confort, și să își pună întrebările care contează pentru dezvoltarea lor. Sfaturile lui pentru adolescenți sunt, de fapt, întrebări pe care le adresează și prin care le stimulează ceea ce numește conștiința interogativă.
sursa: mesageruldecovasna.ro