Mica Unire, acest eveniment istoric care reprezintă primul pas în conturarea statului național român unitar a fost sărbătorit la Bistrița printr-o ceremonia militar-religioasă restrânsă. Ceremonia a avut loc în Piața Unirii, la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza și, deși încheierea acesteia nu s-a realizat ca până acum, cu Hora Unirii, ca măsură de precauție în contextul pandemic, inimile participanților au simțit la fel de intens solemnitatea și, totodată, bucuria evenimentului.
Prefectul Stelian Dolha a transmis următorul mesaj cu această ocazie:
“Chiar dacă an de an ne-am deprins să spunem că sărbătorim ”Unirea cea mică”, la vremea înfăptuirii, acum 162 de ani, ziua de 24 ianuarie a fost botezată simbolic ”ziua cea mare a veacului”.
Așa a si fost. Iar modul în care s-a infăptuit ar putea sa ne fie model și astăzi. Crearea noului stat prin alegerea aceluiași conducător de către adunările elective ale celor două principate a însemnat nu doar negocieri intense vreme îndelungată, ci mai ales trecerea peste orgolii politice pe care astăzi abia ni le putem imagina.
Pentru românii transilvăneni, pentru bistrițeni și năsăudeni ceea ce s-a întâmplat în 24 ianuarie 1859 a devenit un reper de speranță, a devenit convingerea că obstacolele care păreau de netrecut, pot fi depășite.
Ca sa înțelegem câtă speranță a născut ”ziua cea mare a veacului”în sufletele înaintașilor noștri merită menționate însemnările unui caporal din Regimentul de Graniţă, Vasile Eremia, păstrate în Arhivele bistrițene: Despre ziua de 24 ianuarie năsăudeanul scria câțiva ani mai tarziu: “cu ea deodată a răsărit soarele mântuirii şi al emancipării naţionale, ea a deşteptat în piepturile româneşti, dorul fierbinte după o cultură naţională…şi mai presus de toate a pus baza mândrului regat român de azi, respectat şi preţuit după valoarea lui de toate statele europene”.
Astăzi suntem într-un moment dificil, însă plin de sperantă. Am traversat împreună un an în care lumea, așa cum o cunoșteam, s-a schimbat.
Am realizat cât de importantă este unitatea și solidaritatea și la capătul încercărilor a apărut și speranța că vom învinge. Acum suntem în campanie de vaccinare, avem nevoie de solidaritate, de unitate și nu de învrăjbire. Avem nevoie de pragmatism și de toate forțele bune din societate. Avem nevoie mai mult decât niciodată de unitate.”
