Datele Eurostat confirmă că 38,1% dintre copiii români provin din familii care se confruntă cu un nivel scăzut al veniturilor sau deprivare materială severă. În UE, media copiilor care trăiesc în sărăcie este de 5,9%, în timp ce în România este de 21,5%. Ca atare, vestea tristă constă în faptul că România rămâne statul european cu cea mai mare diferență la indicatorul sărăciei sau excluziunii sociale între copii și totalul populației.
Este vorba despre ființe nevinovate care s-au născut într-un ciclu al sărăciei, vicios și greu de scăpat, iar majoritatea dintre ei vor deveni o categorie de adulți care niciodată nu-și vor schimba modul de viață și de gândire. Nu o vor face pentru că, de-a lungul timpului, aleșii poporului nu s-au ocupat de vulnerabilitatea și lipsa accesului la educație, îngrijire și sănătate. Așa fiind, mizeria, lipsa de speranță și încercarea de a supraviețui de pe o zi pe alta le vor fi destinul, din păcate.
Vă dați seama? Cât de dureros poate fi?
Au fost mai importante „investițiile” de milioane de euro care și acum zac uitate de civilizație, atențiile pentru liderii partidelor, nepotismele sau pur și simplu nepăsarea.
Nu, copii nu trebuie neglijați, ci salvați!
„Copiii de azi sunt viitorul de mâine”, suntem obișnuiți să auzim asemenea afirmații. Ne plac. Dar, totodată, afirmații de genul „În Vaslui/Negrești copiii mor de foame” ne sunt cunoscute, însă noi ce facem? Cum votăm? Ne pasă?
Sau doar auzim și adormim? (sătui și cu burta plină, evident)..”
Sergiu Senciuc
