„Fiind creștin practicant și pasionat de politică, de multe ori sunt întâmpinat cu întrebări de genul „Nu crezi că-i păcat să faci politică?”, „Oare politica nu este arma lui Satan pentru a dezbina sociateatea?” sau „Lui Dumnezeu îi place când un fiu de-al Său se implică în viața politică?”, iar ca atare am decis să dau niște răspunsuri, exprimându-mi punctul de vedere.
-În primul rând aș dori să menționez faptul că Dumnezeu este Același de la început și va fi la fel pentru totdeauna. El nu Se schimbă. Dacă privim cu atenție în Sfânta Scriptură, vom observa că în Vechime Dumnezeu S-a folosit de anumite persoane în conducerea imperiilor și a popoarelor, de pildă Samuel și Iosif. Acești doi oameni au făcut parte din planul Creatorului, iar El i-a binecuvântat, dându-le puterea, înțelepciunea și pricieprea pentru a îndruma națiuni. Bineînțeles că pe vremea aceea nu se numeau „politicieni” sau „guvernanți”, datorită faptului că exista un vocabular diferit, de exemplu „căpetenie” sau „cârmuitor”, însă știm foarte bine cu toții că lumea evoluează și societatea se schimbă. Așa-i dat să fie, este natural, uman. Deci, dacă în trecut era posibil și îngăduit de Dumnezeu, vă garantez că și în prezent este la fel. Repet: El nu Se schimbă.
-În al doilea rând vă aduc la cunoștință faptul că Dumnezeu nu este un dictator, El nu obligă pe nimeni la un anumit lucru, iar omul când a fost creat a primit un dar minunat, și anume liberul-arbitru, cu alte cuvinte libertatea de a alege între a face binele sau răul. Bun, ca atare, știm că Creatorul îngăduie felurite forme de guvernământ și sisteme politice, însă nu ne impune un sistem socialist sau creștin-democrat, asta pentru că noi nu suntem roboți sau mașini telecomandate. Repet, El îngăduie, precum îl îngăduie pe Diavol sau o felurită boală, dar acest lucru în consecință cu acțiunea și comportamentul omului. Nu-i păcat (Doamne fereșteee!), să votați, este dreptul și alegerea dumneavoastră.
-Un al treilea aspect destul de interesant și totodată important este că politica în sinea ei nu este colorată, nici albă nici neagră, ci incoloră, dar ființa umană (în acest caz iubiții politicieni), are capacitatea de a o colora așa cum crede ea că-i mai bine. Dacă politicienii sunt sinceri și corecți, ea devine albă, dacă sunt corupți și mincinoși, aceasta prinde un ton închis. De ce ar fi păcat să faci politică dacă scopul tău principal este dezvoltarea și progresul țării? Păi Isus Hristos cât timp a fost pe pământ nu ne-a învățat să fim buni, solidari, să ne ajutăm și iubim aproapele? Da, categoric! Atunci nu-i nici un păcat, nu trimte Dumnezeu un fulger să ne mistuie, n-ar fi rațional.
-Un ultim punct face referire la generalizări. Puteți veni cu argumentul că în politică se fură, însă dragii mei, oriunde se poate fura. Îți trebuie doar puțină nerușinare și un gând rău, iar indiferent că ești doctor sau postaș porți fura cu găleata. Nu profesia sau funcția îl determină pe om să acționeze într-un fel, ci anturajul, educația primită și situația acestuia de pe moment.
Ar fi mult mai sănătos și ziditor să lăsăm orice radicalism, fanatism și scepticism la o parte, nu ne ajută cu nimic. Devenim persoane care se auto-exclud, neaducând idei sănătoase societății. Și bineînțeles că o lectură cu mintea limpede și deschisă a Bibliei ne ajută enrom.
Fiți binecuvântați, și nu.. nu-i păcat, candidați odată! 🙂”
– Sergiu Senciuc.
Dragu meu ți-ai dat și răspunsul
Anturajul te face sa furi sa minți etc, sau invers sa fii un om cinstit corect umil, stand printre politicieni, m-a tare tem k ajungi ca ei!! Stand printre oameni simpli care își văd de treaba lor devii ca ei!!