„După revoluția din ’89, mișcare care a pus capăt dictaturii cuplului Ceaușescu, poporul român a câștigat niște drepturi, principalul și cel mai tânjit fiind libertatea. Am avut libertatea de a alege democratic, de a ne exprima, de o participare neîngrădită la slujbele religioase, la deținerea unei întreprinderi private.. dar și la circulație. Frontierele parcă dispăruseră, în special după aderarea României la Uniunea Europeană, anul 2007. Ave(a)m libertate!
Însă, în viață, totul are un preț. Traiul în afara granițelor, departe de casă, rude, prieteni, are și el un cost. Unul interior, sufletesc, sentimental. Pe majoritatea îi atinge, pe alții îi depășește. Nu-i ușor, însă aceasta este poarta de scăpare pentru un viitor mai prosper din punct de vedere material. Sistemul este corupt, oamenii sunt vulnerabil și foarte ușor de influențat. Cetățeanul de rând s-a obișnuit (chiar dacă multe alternative nu avea), cu câteva milioane la sfârșitul lunii în buzunar. Faptul că aproape jumătate din venit dispare pe taxe și impozite nu cotează.. până la urmă nimic pe lume nu-i gratis, sau măcar în România noastră nu-i așa, încă.
Pe lângă faptul că românii, din nefericire, nu au cea mai bună reputație în străinătate, un alt cost ridicat pe care toți îl plătim, este partea dureroasă când familia se desparte. Copii lăsați în urmă cu ochii umezi, cu inima sfărâmată și speranțele reduse.. pentru că mama-i mamă, mai important decât câteva mii de euro trimiși în cont după câteva luni petrecute în arșița de soare a roșiilor străine. Pe copil banul nu-l cumpăra, o caracteristică de apreciat la vârstele fragile. Ar fi o lecție și pentru adulți.
Și totuși.. de ce tu, străinătate? Tu ne îmbogățești, dar tot tu ne faci mai săraci pe zi ce trece. Pământul natal este fertil și lipicios, iar dorul de casă crește încontinuu. Milioane de suflete își plâng dorul undeva departe. Nimănui nu-i place să plece de la iarba verde a copilăriei. Îți dai seama ce efect ai în viețile românilor, măi străinătate? Nu cred că există familie care să nu aibă un membru la tine în curte. Și așa ne-am obișnuit. Atât noi, cât și sistemul. Suntem în paralizie. Oare versurile marelui poet național Andrei Mureșanu „Deșteaptă-te, române din somnul cel de moarte” încă mai este valabil, sau a rămas doar ca un strigăt emoționant în memoriile patrioților? Mai are vreun efect într-un alt loc care să nu fie arenele de fotbal? Ni se mai face pielea de găină când îl ascultăm? Sau suntem doborâți de un somn adânc și dulce, care poate sfârși într-un veșnic coșmar?
Dar întrebarea persistă.. de ce tu, străinătate?”
