Instituția căsătoriei reflectă valorile și identitatea fiecărui stat membru al UE. Reglementarea acesteia nu poate fi impusa din afară, după ideologii la modă, într-o vreme sau alta.
Salut votul colegilor eurodeputați PNL împotriva rezoluției care cere Comisiei Europene „să ia măsuri de executare contra României” pe motiv că nu ar respecta dreptul de reședință ce ar decurge din încheierea unor căsătorii în alte state UE între persoane de același sex.
Precum legislația altor state UE, și legislația românească recunoaște doar căsătoria între un bărbat și o femeie.
Legislația noastră este în deplin acord cu Declarația Universală a Drepturilor Omului – art. 16: „Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbătul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie” – și cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care, la art. 12, precizează în plus că dreptul la căsătorie este stabilit de legislația internă a fiecărui stat membru al Consiliului Europei: „Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.” Reglementarea dreptului la căsătorie este atribuția fiecărui stat membru al Uniunii Europene reîntărește și art. 9 din actuala Cartă a Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în vigoare de la sfârșitul anului 2009: „Dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi.”
Votul a mai bine de două treimi din eurodeputații Partidului Popular European, care fie s-au abținut, fie au votat contra, reflectă această realitate consacrată de Tratate.
„Strâns legată de tradiţiile culturale şi istorice ale fiecărei societăţi şi de concepţiile sale profunde despre familie”, după cum comentează chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, căsătoria (întemeierea familiei și creșterea copiilor) reflectă valorile și identitatea fiecărui stat membru. Reglementarea acestora nu poate fi decisă din afară de majorități de conjunctură ori impusă prin recomandări croite după ideologii la modă într-o vreme sau alta.
