Într-o societate liberă și democratică, rolul părinților în creșterea și educația copiilor este indispensabil, primordial. Familia este prima școală a copiilor, iar școala este a doua familie.
Părinții nu pot fi dați deoparte când vine vorba despre educația copiilor lor. Nimeni – nici ministrul, nici funcționarul, nici activistul – nu le poate înlocui părinților purtarea de grijă față de copii. Părinții apără cel mai bine interesul propriilor copii, le știu nevoile și le cunosc stadiul de maturizare psihologică. Iubirea și dăruirea sufletească ale părinților pentru copiii lor sunt unice, de neînlocuit. Excepțiile care reclamă intervenția statului sunt stabilite prin legi care pot fi îmbunătățite, dar trebuie să rămână excepții.
De altfel, dreptul părinților de a avea un rol primordial în educația copiilor lor este consacrat de Constituția României care spune clar: „Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.”(art. 29, alin.6).
Cele mai importante convenții internaționale pentru drepturile omului au prevederi introduse cu scopul declarat de a limita puterea statelor în raport cu părinții. Declarația universală a drepturilor omului din 1948 stipulează la articolul 26, alin 3: ”Părinții au dreptul de prioritate în alegerea felului de învățământ pentru copiii lor minori”. Primul Protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului consacră și el la articolul 2 (pag.32): „Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice.”.
Acest drept al părinților este statuat de legi și convenții primordiale pe plan intern și internațional tocmai pentru că ține de libertate, de drepturile omului și de democrație. Într-o societate liberă, statul este cel care slujește părinții, copiii și familiile, nu invers. Într-o societate liberă, când vine vorba despre interesele copiilor, părinții sunt înaintea statului. Sunt drepturi obținute în decembrie 1989 la care românii nu vor renunța. Doar în regimurile autoritare și dictatoriale statul i-a exclus pe părinți din educația copiilor și a pretins, în numele unor ideologii nocive pentru natura umană, că are proprietatea totală asupra educației, minții și sufletelor celor mici.
Să nu uităm că rezistența morală în fața pandemiei a stat în părinți, în familii și în grija lor față de copii. Este un mare câștig pentru societatea noastră și el trebuie păstrat și întărit de dragul viitorului a tot ce avem mai scump pe lume, copiii noștri.
