Familia, limba, credința, buna-creștere, puterea de a deosebi răul de bine sunt lucruri fără de care ne risipim și sălbăticim.
Lumea toată și partea ei românească au fost clădite de oameni și de încercările lor adunate în istoria și cultura noastră, a tuturor. Viața laolaltă este cel mai bun lucru pe care oamenii au reușit să-l închege, după experiențe, încercări și învățăminte repetate. Singura cale care unește trecutul, prezentul și viitorul oamenilor ce trăiesc în România este experiența lor comună. Sistemele pot eșua, dar felul de viață rămâne pentru că stă pe ce am făcut și aflat împreună. Această știință modestă și anonimă, dar fără egal, este tradiția. Adică drumul pe care l-au construit, rând pe rând, generațiile de dinaintea noastră.
Tradiția nu este nici veche, nici prea veche. E metoda de a înainta în timp laolaltă, cunoscându-ne numele și sprijinindu-ne pe ce au făcut înaintea noastră alți români. Tradiția înseamnă a merge înainte, ajutați și îndrumați de cei ce ne-au lăsat lucrurile fără de care ne risipim și sălbăticim: familia, limba, credința, obișnuințele, buna-creștere și puterea de a deosebi răul de bine.
Fără tradiție și fără câștigurile ei, legăturile care ne țin laolaltă și ne dau felul de viață se rup. Știm asta pentru că am mai trecut prin epoci și teorii care au promis viața perfectă, dreptatea și egalitatea, dar au cerut, fără excepție, un preț: nimicirea tradiției, înlăturarea experienței istorice, reinventarea limbii de fiecare zi și rebotezarea binelui și a răului. Doar tradiția recuperată și valorizată dă trăinicie și sens modernității. Forme fără fond am avut în istoria noastră. Avem și astăzi. Trebuie să umplem formele modernității cu fondul tradiției. Reușita modernizării României – și chiar a proiectului Uniunii Europene – depinde de păstrarea rădăcinilor istorice, de cultivarea valorilor care ne-au dat tărie și ne-au ținut împreună: credința, familia, limba, buna-creștere, puterea de a deosebi binele de rău.
sursa: sighiartau.ro
Un jinars bun si o tara de slana si cu bere si cu mici ne da multa tarie si dupa ce le gatam ne dezbina suta la suta. Ne aduna din nou daca mai repetam odata figura. Si tot asa pana la calendele grecesti !