Revolta, deznadejde și o neputinta care sufoca. Am trecut de multe ori prin acesta trairi in sutele de materiale pe care le-am facut in aceasta tara. Oamenii care le genereaza sunt langa noi, ii vedem, ii intalnim, auzim. Unii ar trebui sa fie calauze, repere.
Zilele acestea, mai multi doctori ii sar in cap medicului Marius Uscatu pentru ca a indraznit sa semnaleze, revoltat, faptul ca intr-o sala de operatii cineva sta la cafele fara masca la doar cativa metri de pacient. Asta in conditiile care spitalele noastre colcaie de bacterii care ucid. In loc sa inteleaga semnalul de alarma tras de medicul Uscatu, multi colegi l-au criticat. Situatie care vorbeste despre inconstineta, ba chiar lipsa de simtire a unor cadre medicale.
Zilele trecute o masina a gonit cu 235 de km/ora pe soselele Romaniei. Pe scaunul din dreapta se pare ca era arhiepiscopul Teodosie. O asemnea viteza se poate incadra in categoria pacatelor extrem de grave ca ucidere sau sinucidere. Nu mai vorbim de latura penala. Ce pot intelege unii din comportamentul episcopului? Ca se poate! Tocmai de aceea drumurile noastre sunt strajuite de crucile nevinovatilor care au pierit din cauza celor care au considerat „ca se poate”.
Avem un premier care atunci cand citeste te duce cu gandul la un copil care tocmai ce a terminat de studiat literele Abecedarului. Omul e acuzat ca si-a plagiat teza de doctorat. In loc sa isi puna lucrarea pe masa si sa invite doritorii sa o examineze si sa le stea la dispozitie cu lamuriri, premierul lasa institutii intregi sa faca tot posibilul pentru a-l scoate basma curata.
Si daca tot a venit vorba de premier, imi vine in minte Ludovic Orban care isi serba cu nepasare ziua cu alai in timp ce toata lumea cerea sa pastram distanta, sa purtam masca, sa ne salvam cumva.
Si astfel de exemple sunt la tot pasul. A intrat cumva in firea noastra sa incalcam regulile, sa le ignoram, sa nu ne pese. De aceea avem o tara plina de gunoaie, avem spitale mizerabile, rauri, campuri si paduri pline de gunoaie. Pentru ca nu ne pasa! Avem oameni care nu constientizeaza importanta functiei in care au ajuns, unii vremelnic, altii pe viata, oameni lipsiti de simtire.
Tara aceasta va arata altfel atunci cand fiecare isi va intelege rostul si isi va face datoria acolo unde e, indiferenta de pozitia pe care o ocupa, in ziua in care o sa inceapa sa ne pese mai mult de cei de langa noi. Sper sa apucam acea zi…
sursa foto: Digi24
Text Alex Dima
