Autor: Călin Gabor
Acum ceva vreme, din dorința de a trăi mai susteinabil și mai aproape de natură, am luat decizia de ne muta la țară. În acea perioadă, criza financiară declanșată în 2008 începea să se disipeze. Citisem undeva că cel mai potrivit loc în care să te prindă o criză, e la țară. Iată că, după 10 ani, lucrurile se adeveresc, chiar dacă elementul declanșator al crizei actuale nu a fost neapărat de natură financiară.
Acum am realizat cât de privilegiați suntem, că putem practic să ne petrecem toată ziua afară, în natură. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi trecut 2 luni izolați între patru pereți. Aici natura și-a urmat practic cursul firesc, iar lucrurile au decurs normal, fără vreo schimbare față de anii precedenți. În schimb, cerul e mai albastru, nemaifiind brăzdat de sute de dâre de avioane, iar prin faptul că traficul auto a scăzut considerabil, aerul e mai curat. Și încă un aspect pozitiv, și poate cel mai imprtant, parcă timpul a fost mai așezat.
Legat de turele foto, deplasările fiind restricționate, m-am limitat la pâlcul de mesteceni aflat după dealul din spatele grădinii, pe care i-am vizitat și în iarnă de câteva ori. Dat fiind contextul actual, o vizită până la ei în primele momente ale zilei, ori la apus, au echivalat cu o incursiune în Paradis. Chiar dacă prin fața casei trece un drum european, din spatele casei începe sălbăticia. Pe lângă nenumărate specii de paăsări, până acum am fost vizitați de vulpi, iepuri, căprioare, mistreți și chiar de moș martin, în vreo două rânduri.
Dedic imaginile de mai jos bunicii mele sau mamei Varvara, cum o alintam noi. Astăzi ar fi împlinit 90 de ani. I-au lipsit doar vreo 14 luni. Fiind lucidă până în ultimele momente, de fiecare dată când o vizitam, o rugam să ne mai recite câte o poezie, pe care și-o aducea aminte din copilărie. Vă las câteva versuri pe care ni le recita primăvara și care se potrivesc cel mai bine cu imaginile din articol.
