Data la care se sărbătorește Paștele este diferită de la an la an. În 2022, Paștele ortodox cade în ultima săptămână a lui aprilie, în timp ce Paștele catolic se sărbătorește cu o săptămână mai devreme.
Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos este considerată cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, motiv pentru care credincioșii se pregătesc în fiecare an, așa cum se cuvine pentru acest moment.
Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă Română nu sărbătoresc în aceeași zi Paștele, astfel că cea mai importantă sărbătoare a creștinătății cade în date diferite pentru catolici și ortodocși.
În anul 2022, Paștele Catolic este mai devreme decât Paștele Ortodox, mai exact pe data de 17 aprilie.
De ce sărbătoresc Paștele la date diferite, catolicii față de ortodocși?
Două fenomene naturale, unul cu dată fixă – echinocțiul de primăvară, iar altul cu data schimbătoare – luna plină, stau la baza calculării datei la care creștinii sărbătoresc Paștele.
În plus, utilizarea a două calendare diferite explică decalajul acestei sărbători la catolici și ortodocși. Biserica Catolică se raportează la echinocțiul de primăvară după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează același eveniment astronomic după calendarul iulian (pe stil vechi).
Originile sărbătorii pascale sunt legate de sărbătorile mai vechi ale renașterii naturii și ale echinocțiului de primăvară.
Poporul evreu marchează prin sărbătoarea Paștelui eliberarea din sclavie și plecarea din Egipt.
La începutul erei noastre, în perioada în care a trăit Iisus, data Paștelui iudeu (Pesah) era fixată în ziua de 14 în luna Nisan (după calendarul lunar), ziua cu prima Lună plină a primăverii. Nisan este prima lună a anului în calendarul asirian, iar în cel iudaic este prima lună a anului ecleziastic și a șaptea lună (a opta în anii bisecți) a anului secular.
Numele de „nisan” este de origine asiro-babiloniană și înseamnă „luna fericirii”. Această dată era dependentă de ciclul lunar (anul de 13 luni), și nu de calendarul solar de 12 luni, aplicat în prezent. Așa încât data Paștelui a fost stabilită de primul Conciliu de la Niceea, din anul 325, în „duminica imediat următoare lunii pline după echinocțiul de primăvară’. Calculul acestei date permite stabilirea în calendar nu doar a Paștelui, ci și a altor sărbători creștine importante.
Paștele Ortodox și cel Catolic pică în fiecare an la o dată diferită. Destul de puțini sunt cei care știu cum se calculează data la care este sărbătorită Învierea Mântuitorului. Există un algoritm de calcul care a fost stabilit în primul conciliu de la Niceea.
Algoritmul de calcul spune că Paștele trebuie să pice în prima duminică după prima lună plină sau după echinocțiul de primăvară. În funcție de aceste lucruri este calculată data la care credincioșii sărbătoresc Paștele.
Înainte de Paşte, catolicii ţin post patru-cinci săptămâni. Acesta este diferit, însă, faţă de cel ortodox, întrucât presupune doar evitarea preparatelor din carne.
La sfârşitul slujbelor religioase din Săptămâna Mare participanţii sunt împărtăşiţi cu ostie (pâine nedospită) şi se practica „procesiunea”, adică înconjurarea bisericii de către preoţi şi credincioşi. Sâmbătă, înainte de Înviere, se sfinţeşte un coşuleţ cu ouă roşii, cozonac, carne de miel şi vin.
Duminică dimineaţa, înainte de micul dejun, toţi membrii familiei se spală pe faţă cu apa în care a fost pus un ou roşu şi un ban – simbolurile sănătăţii şi ale belşugului.
În duminica Paştelui, Papa Francisc va celebra prima sa mesă de Înviere, în piaţa Sfântul Petru, de la Vatican, în faţa a mii de credincioşi. Suveranul Pontif va rosti, în zeci de limbi, tradiţionalul mesaj de Paşte şi binecuvântarea „urbi et orbi”.
Cea mai cunoscută tradiţie catolică de Paşte de la noi din ţară este stropitul, un obicei care provine din Germania. La început, stropitul se facea cu apă, însă în prezent este folosit şi parfumul. Stropitul cu apă simboliza purificarea. Întrucât apa provine din fântâni, a apărut şi împodobitul cu ouă a fântânilor din satele populate de catolici.
Stropitul este practicat de popoarele cu origine germanică şi în amintirea zeiţei fertilităţii şi a primăverii, Ostera. De aici vine şi denumirea Paştelui în germană, „Ostern”.
Printre alte obiceiuri de Paşti la catolici se numără dăruirea şi ciocnitul ouălelor, tradiţii similare cu cele ale ortodocşilor.
În Italia, Paştele este precedat de carnavaluri şi de parade. În Vinerea Mare, oamenii poartă cruci în spate, pentru a recrea drumul suferinţei. Felul lor tradiţional de mâncare pentru masa de Paşte este tot mielul. În a doua zi de Paşte, se face un concurs cu ouă.
În Germania, de Paşte se decorează casele cu ramuri înmugurite, cu flori şi cu salcie, iar copacii sunt împodobiţi cu ouă. Copiii se întrec în rostogolirea ouălor colorate prin grădină sau le ciocnesc, precum ortodocşii.