Între 25-27 aprilie 1992, după peste 40 de ani de exil forțat, bunicul meu revenea în țară, vizitând Capitala, Curtea de Argeș și Putna.
La 30 de ani distanță, m-am întors într-unul din locurile unde s-a scris o pagină din istoria României.
Pe 26 aprilie 1992, câteva sute de mii de oameni au venit în întâmpinarea Regelui Mihai I la biserica voievodală „Sfântul Gheorghe-Nou” din București, pentru a-l primi din nou „acasă”.
A fost unul dintre cele mai emoționante momente pe care le-am trăit vreodată, moment pe care atunci l-am privit prin ochii unui băiețel de 7 ani, care tocmai își vedea bunicul în altă ipostază – aceea de Suveran al țării.
Am retrăit ieri acele clipe emoționante alături de cei prezenți la Sfânta Liturghie, ocazie cu care m-am rugat pentru bunicii mei. În depănarea amintirilor mi-au fost alături parohul bisericii, Pr. Emil-Nedelea Cărămizaru, Părintele Gheorghe Bogdan, parohul locașului în anul 1992 și jurnalistul Marilena Rotaru.
De asemenea, am avut onoarea de a semna pe Evanghelia, alături de semnătura bunicului meu din 1992, ceea ce a făcut ca ziua de ieri să fie cu atât mai specială pentru mine.
