Amalia Pop
Dincolo de doctrina liberală și liniile statutare generale liberalismul este o stare de spirit, un mod de a gândi, de a simți și de a trăi.
Conceptul liberal s-a născut tocmai din manifestarea acestei stări de spirit iar Brătienii; alături de celelalte facțiuni liberale aflate pe teritoriile românești – l-au creat ca pe o reflecție a ceea ce reprezentau la nivel uman dar și din ferventa dorință de a uni, într-un singur stat național autonom și independent, toate teritoriile românești sub oblăduirea unei monarhii străine, de preferat o monarhie constituțională în care guvernarea să fie împărțită între casa regală și aparatul guvernamental, să fie îndrumată legislativ de Constituție iar monarhul să aibă rol de arbitru, nu de factor absolut de decizie așa cum se întâmpla în vechile monarhii ale Europei și nu numai.
Brătienii nu au aderat la liberalism, Brătienii au trăit intens liberalismul și pentru că au avut resursele materiale și umane necesare l-au materializat într-o mișcare politico-socială manifestată prin cuvânt și acțiune.
Liberalismul a apărut exact atunci când românii au avut mai mare nevoie de acei oameni care aveau curajul să vorbească și să acționeze în numele lor, atât în plan național cât și în plan internațional.
Un moment în care a fost imperios necesar să se pună accent pe modernizarea societății românești, în câțiva pași simpli, prin dezvoltarea învățământului, independența justiției, modernizarea instituțiilor publice și construcția unei economii naționale solide.
Un moment necesar de echilibru politic, social și economic și un moment în care o politică internă eficientă avea să fie baza unei politici externe de succes. Iar liberalii au oferit României, la acel moment, toate aceste soluții de stabilitate națională.
Sigur că în timp valorile și principiile liberale au ieșit din forma lor inițială tocmai pentru că întreaga societate românească s-a schimbat evoluând spre era modernă contemporană nouă. Însă, dacă e să luăm în serios istoria vom observa că nicăieri în vocabularul acelor liberali autentici atât de invocați astăzi, nu a existat noțiunea de “compromis”.
În mod cert și compromisul are nuanțele și valențele sale dar cred cu tărie că acei liberali autentici care au pus bazele liber
alismului în România, au avut un crez. Un vis al unei Românii Mari în care toți românii “în cuget și-n simțiri” care își duceau veacul pe teritoriile românești separate în Principate, la momentul respectiv – să se unească sub un singur conducător, un singur steag și o singură Carte a Legilor.
Istoria liberală nu a consemnat nicăieri în analele sale, un moment al compromisului antinațional, un compromis făcut din interes și ale cărui efecte distructive pot fi resimțite pe termen lung.
Compromisul este asemenea unui virus care odată ce și-a găsit gazda distruge din interior, până la colaps.
Iar neoliberalismul, din păcate, a adoptat compromisul ca pe o strategie politică. O armă folosită adesea chiar și împotriva propriilor membrii.
Spun neoliberalism deoarece este destul de clar faptul că actualii lideri ai liberalismului românesc modern s-au îndepărtat cam mult de la forma primordială a principiilor și valorilor liberale autentice.
Asemenea legendei calului troian autointitulatul descendent al Brătienilor, “marele împărat” liberal lăsat ulterior fără jilț a decis; după ce și-a convins electoratul și proprii colegi că formula liberală de guvernare este soluția pentru dezvoltarea României în care #SePoate – să accepte în interiorul cetății sale, nu de mult adulată de cetățeni – un dar din partea celui pe care l-a declarat la scenă deschisă inamicului său politic numărul 1.
Și pentru că “dar din dar se face Rai” pentru unii și Iad pentru alții în schimbul hegemoniei parlamentare care, evident, era garantată prin voturile făcute cadou de către inamic acesta din urmă avea să fie recompensat cu diverse funcții de conducere în instituțiile statului.
Însă marelui împărat liberal, în nemărginita-i inteligență politică, i-a scăpat un mic detaliu numit “trădare”.
Și pentru că un trădător face ceea ce știe el să facă mai bine și anume să trădeze a venit și momentul în care “marele împărat” avea să deconteze trădarea față de proprii colegi și costul acceptării inamicului în propria-i curte, contrar constatelor avertismente primite.
Numai că o astfel de atitudine a compromisului și a câștigului peste noapte, poate distruge într-o fracțiune de secundă tot ceea ce ai construit în ani de zile. Tot efortul fizic, psihic și financiar pe care l-ai investit într-un proiect măreț precum liberalismul se poate nărui cu viteza gândului.
Este adevărat! Nu e ușor să fii om politic. Politica înseamnă responsabilitate față de semeni. Cu atât mai greu este să fii unul respectat chiar și de adversari tăi politici, așa cum a fost Brătianu, și să rămâi în istorie ca figură remarcantă a politicii românești.
Însă, în esență este despre calitatea umană, despre verticalitate, integritate, onestitate și empatie față de cei care și-au pus încredere în tine și te-au girat ca reprezentant al lor în forul decizional al țării.
Acesta este secretul unei politici coerente, eficiente, de succes. Este foarte simplu. Fii OM și lucrurile vor decurge de la sine, în mod natural.
Ion I.C. Brătianu: “𝑷𝒐𝒍𝒊𝒕𝒊𝒄𝒂 𝒆 𝒄𝒆𝒗𝒂 𝒈𝒓𝒂𝒗, 𝒈𝒓𝒂𝒗 𝒅𝒆 𝒕𝒐𝒕. 𝑨𝒊 𝒊𝒏 𝒎𝒂𝒏𝒂 𝒕𝒂 𝒗𝒊𝒂𝒕𝒂 𝒔𝒊 𝒗𝒊𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒕𝒂𝒓𝒊𝒊 𝒕𝒂𝒍𝒆.”
