„În 5 martie 2008 se semna la Palatul Cotroceni, de către toate forțele politice de la acel moment (PSD, PDL, PNL, UDMR, PRM, PC), prin președinții lor de la acel moment, de grupul parlamentar al minorităților naționale și de președintele României, un document: Pactul Național pentru Educație. Conștienți, preocupați, îngrijorați și convinși de decalaje, de perspective etc. (citiți Pactul, vă rog http://old.presidency.ro/static/ordine/Pactul_National_pentru_Educatie.pdf), toți se angajau solemn ca în toate acțiunile lor viitoare referitoare la educația națională să urmărească diverse, inclusiv asigurarea a minimum 6% din PIB pentru educație.
E drept, în perioada 2008 – 2013. S-au angajat, o vreme chiar s-au străduit, dar nu au reușit să-și respecte angajamentul. Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois. Cam așa arată alocările bugetare din 2008 până acum (sper să nu fi greșit):
2008 – 4,2%
2009 – 4,1%
2010 – 3,5%
2011 – 3,1%
2012 – 3%
2013 – 3%
2014 – 3,1%
2015 – 3,2%
2016 – 2,8%
2017 – 2,9%
2018 – 3%
2019 – 3.02%
2020 – 3,2%
2021 – 2,5%
Cine mai este azi conștient, preocupat, îngrijorat și convins?”, a scris pe Facebook, Monica Halaszi, profesoară la Colegiul Național” Liviu Rebreanu”.