Acum realizez cât timp a trecut de când m-am apucat sa scriu articolul asta. Trebuia sa fie publicat la începutul lunii martie, am început sa scriu în februarie. Azi e 4 aprilie. Stau bine cu termenele. Și cu timpul.
Am spus-o de multe ori și o las și mărturie scrisă aici: Unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat este ca sunt FEMEIE!
In lumea în care trăim, dacă ești femeie, ai voie să fii drăguță și sexy. Dar să nu te arăți și deșteaptă! Nu ai voie să ai opinii.
- Ești scunda? Poartă tocuri!
- Ești înaltă? Nu ai voie să fii mai înaltă decât bărbații.
- Nu ai sâni? Poate o să-ți crească!
- Ai sâni? Acoperă-te!
- Ești slabă? Mănâncă ceva!
- Ești grasă? Înfometează-te!
Nici transformarea mea intr-o femeie n-a fost prea ușoară. Am fost un copil când m-am apucat să antrenez. Un copil plin de pasiune. Și a trebuit să mă maturizez forțat pentru ca aveam alți copii care mă priveau, dar mai ales pentru ca aveam în spate o lume plină de prejudecăți și de reguli care mă făceau mereu să simt că ceea ce îmi doresc eu să fiu nu e ceea ce trebuie să fiu.
Acum îmi vine sa rad când îmi amintesc că la un moment dat nu eram potrivită să antrenez pentru că… purtam blugi rupți. Mai târziu era o problema că purtam.. colanți. Acum vreo 2 ani cică eram prea preocupată de aspectul meu fizic. Și cât am suferit de fiecare data că nu înțelegeam dacă e o problemă cu mine și felul meu de a fi.
Nu, nu era. Blugii rupți erau exact ce trebuia să port la vârsta pe care o aveam atunci. Colanți port și astazi, și din fericire mi-am păstrat și obiceiul cu par perfect, mă spăl tot din 3 în 3 zile, ca mi se strica buclele. Hahaha!
Dar a venit și ziua în care m-am iertat. M-am iertat pentru tot ce nu am reuşit să fiu, dar şi pentru ceea ce am fost deşi nu ar fi trebuit.
Probabil din cauza faptului ca înaintez în viaţă, sunt tot mai conştientă şi mai hotărâtă, mai tolerantă cu mine şi mai intolerantă cu tot ce nu-mi dă linişte.
Nu mai am voinţă să-mi pierd timpul în preajma persoanelor negative, persoanelor pline de sine şi de prostie. Nu mai am timp de pierdut cu persoane mature care se comportă ca nişte copii răsfăţaţi. Vreau să trăiesc lângă persoane pozitive, umane, vreau persoane care zâmbesc. Care iubesc. Care respectă. Care ştiu să râdă şi să accepte propriile defecte. Oameni responsabili şi corecţi. Oameni care nu calcă în picioare demnitatea şi bunătatea celor mai slabi.
Cei mai puternici oameni pe care ii cunosc sunt femei.
Mă iert pentru că n-am avut curaj să fiu eu însumi, să trăiesc liber și asumat. Dar astazi am tot curajul din lume. Ca uite cine mă privește 👇🏽
sursa: conținut preluat de pe blogul www.mihaelaevi.ro
