Pe 14 noiembrie, se lasa sec pentru Postul Craciunului – Postul Nasterii Domnului. Din randuielile bisericii ortodoxe aflam ca se lasa sec in seara zilei de 14 noiembrie, insa, cand aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasa sec cu o zi mai inainte. Acest post dureaza pana pe 24 decembrie inclusiv.
In primele secole, crestinii nu posteau in acelasi fel si acelasi numar de zile. Unii posteau numai sapte zile, altii sase saptamani; unii tineau un post mai aspru, altii unul mai usor. Uniformizarea duratei postului s-a facut la sinodul local din Constantinopol tinut in anul 1166, in vremea patriarhului Luca Chrysoverghi. La acest sinod s-a hotarat ca toti credinciosii sa posteasca timp de 40 de zile, incepand de la 15 noiembrie.
Postul Nasterii Domnului sau Postul Craciunului a fost instituit in sec. IV-V, deci mai tarziu decat Postul Sfintelor Pasti. Acest post imbina pocainta cu milostenia si fapta buna ca noi sa devenim salas pentru Hristos.
„Se cuvine sa stim ca in Postul Sfintilor Apostoli si in cel al Nasterii Domnului Hristos, marti si joi nu mancam peste, ci numai untdelemn si vin, iar luni, miercuri si vineri nu mancam nici untdelemn si nici vin, ci postim pana la ceasul al noualea si mancam in acele zile numai mancare uscata.
Sambetele si duminicile mancam peste, iar daca se intampla sa cada un Sfant marti sau joi, se intampla sa fie un Sfant care sa aiba Doxologie mare, atunci mancam peste. Si daca se va intampla luni, de asemeni mancam peste. Iar daca se va intampla miercuri sau vineri, dezlegam numai la untdelemn si la vin si mancam o singura data in zi. Iar daca s-ar intampla miercuri sau vineri sa cada un Sfant care are Priveghere, dezlegam la untdelemn, la vin si la peste. Si daca se va intampla Pomenirea Sfantului al caruia este hramul Bisericii, miercuri sau vineri, de asemeni facem dezlegare la untdelemn, vin si peste”.
De regula, cuvantul sec, din sintagma precum „lasatul secului”, este inteles de noi ca fiind sinonim cu uscat, fara grasime, de post. In realitatea insa, accentul nu trebuie sa cada pe mancare, pentru ca secul pe care il lasa postul ortodox este seclum (saeculum), adica lumea, in sensul de mondenitate, moda, obiceiuri lumesti. Trebuie sa retinem ca rostul postului este indreptarea duhovniceasca, nu regimul alimentar, care ramane doar un instrument ajutator pentru domolirea poftelor si pornirilor trupesti. In zadar vom tine post, daca vom continua sa fim cuprinsi de manie, ura, invidie, lacomie, graire in desert etc.
Pentru societatea noastra postul este inteles gresit. Multi considera postul o forma nefireasca prin care omul este persecutat pentru pacatele sale. Insa, pentru traditia crestina postul reprezinta o normalizare a naturii noastre, si nu o persecutare a acesteia.
Ne-am invatat sa postim in diferite variante de compromis: postim fie in prima sau ultima saptamana, fie pe sarite sau macar trei zile inainte de Craciun. Uitam ca trebuie sa dam ceva de bunavoie de la noi, din poftele si placerile noastre, in schimbul vietii dumnezeiesti. Orice efort al omului e binevenit, dar nu trebuie sa ne multumim cu jumatati de masura.
Am ajuns sa credem ca bucuriile le putem avea doar prin ceea ce putem lua, prin ceea ce putem castiga de la altii. E o mare ratacire. Omul care vrea si cere pentru sine poate avea placeri, dar nu bucurii. Ca sa cunosti starile de lumina si plinatate e nevoie de daruire. Ajungi asemenea lui Hristos, prin ceea ce daruiesti si nu prin ceea ce poti lua de la ceilalti. In fata lui Hristos suntem cata putere de jertfa avem.
sursa creștinortodox.ro
