Ultima mare sărbătoare a toamnei, inaintea Postului Crăciunului, este celebrată la 8 noiembrie si este inchinată Arhanghelilor, adică Sfintilor Mihail si Gavril. în locuintele traditionale ale satelor romanesti, Arhanghelii „vegheau” intreaga desfăsurare a existentei umane, „păzeau” familia, alături de reprezentările „Maicii Domnului”. Mihail (in ebraică Mikael) este infătisat ca „blajinul, dar drept voievod al ingerilor păzitori”, numele său fiind o expresie a divinatiei, la origine, insemnind in ebraică „Cine este ca Dumnezeu?”. Gabriel, sau Gavril (in ebraică insemnind „Dumnezeu este războinic!”) e definit ca „inger al Edenului”, asigurind paza lui militară”, iar in iconografia populară apare ca mesager al lui Dumnezeu si ca justitiar al dreptătii. în pragul iernii, la 8 noiembrie, sărbătoarea Arhanghelilor aduce mesajul apropiatei celebrări a nasterii Domnului. în traditiile carpatice exista o serie de practici, rituri, premonitii care se săvirsesc la 8 noiembrie. Arhanghelii erau considerati mesageri ai mortii. Se obisnuia astfel ca atunci cind trecea cortegiul funerar pe drum, din fiecare casă sa se arunce trei ulcele cu apă, stropindu-i pe cei indoliati, „căci in apa din donita de pe vatră isi spală sabia Arhanghelul Mihail, după ce taie firul vietii”. în toate satele spatiului carpatic se credea că bolnavii sint vegheati de Arhanghelul Mihail, despre care se spune ca stă la „capul” patului si atunci reintorcea viata, sau la „picioarele” patului si atunci curma viata, aducand odihna de veci celui pornit pe drumul neintoarcerii. Numele sfintilor arhanegheli sunt intilnite in toate tarile.