Ana Blandiana aniversează astăzi vârsta de 80 de ani. Pe 25 martie 1942, se năştea la Timişoara Otilia Valeria Coman, pe numele ei real, cea care ne-a oferit un lirism autentic din anii ’60 până în prezent.
Ana Blandiana s-a remarcat drept o scriitoare şi, totodată, o luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluţia din 1989, faimoasă disidentă şi apărătoare a drepturilor omului a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu prin declaraţii publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă şi unor publicaţii din străinătate.
Ana Blandiana s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferinţe, sesiuni ştiinţifice şi expoziţii pe tema fenomenului totalitar. „Mai mult de un deceniu din viaţă, un deceniu pe care l-am furat istoriei literare, în care am crezut că istoria poate fi schimbată şi depinde de noi să o schimbăm. Cred şi acum acelaşi lucru, dar preţul pe care l-am plătit pentru această credinţa cred că a fost disproporţionat. Şi nu sunt sigură că am avut dreptul să îl plătesc, pentru că Dumnezeu mă facuse să scriu cărţi. Cea mai mare bucurie pe care mi-a dat-o Alianţa Civică a fost descoperirea solidarităţii, sutele de mii de persoane ieşite în stradă ca sa ceară nu salarii mai mari, avantaje şi privilegii, ci “reformă şi adevăr”, a spus Ana Blandiana pentru „Adevărul“, precizând totodată că Partidul Alianţei Civice a fost cea mai mare dezamăgire a sa.
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităţi, academii, organizaţii culturale — mai multe călătorii de documentare şi studiu în diverse ţări europene şi a participat la congrese şi festivaluri de poezie. În afara volumelor menţionate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare şi articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca şi nenumărate conferinţe, lecturi publice, interviuri, intervenţii la colocvii, simpozioane şi mese rotunde în principalele ţări europene.
Într-un interviu acordat pentru ziarul „Adevărul“, autoarea povesteşte cum a ajuns să-şi semneze opera cu numele Ana Blandiana. „Pseudonimul mi l-am ales când aveam 17 ani. S-a născut în urma unui concurs între mai mulţi copii-toţi scriam versuri şi apoi ni le citeam. Am vrut să vedem cine-şi face cel mai grozav pseudonim. „Blandiana”, care era numele satului mamei, mi-a plăcut mereu cum sună, ştiam că este numele unui castru roman, iar „Ana” este rimă. Am câştigat concursul, desigur. Apoi am trimis toţi poeziile la revista „Tribuna” din Cluj. Eu am semnat chiar cu pseudonimul câştigător. Una dintre ele chiar a fost publicată“, a spus poeta.