O româncă luptă pe frontul din Gaza. „Mi-e frică, nu vreau să mor la 20 de ani, dar nu vreau nici să moară copii de 2 luni sau 5 ani”
Georgiana are doar 20 de ani, și chiar dacă recunoaște că îi este teamă, luptă în armata Israelului, la doar doi kilometri de Fâșia Gaza. Tânăra are dublă cetățenie, și a plecat din România când avea doar 10 ani, atunci nu își dorea să urmeze stagiul militar, însă s-a înrolat în armată când nu a mai suportat să vadă cum îi pierde pe oamenii dragi din jur.
Recunoaște că de multe ori este îngrozită și plânge des, dar dragostea pentru țara care i-a devenit acum acasă, și proiecția pe care vrea să o ofere familiei și prietenilor ei, o ajută să învingă chiar și în cele mai dificile lupte.
În mărturia oferită de acesta în exclusivitate pentru Digi24, românca spune că recent a pierdut mai mulți prieteni și colegi, după ce au fost omorâți de organizația Hamas.
GEORGIANA : Nu se știe niciodată, mai ales dacă ești soldat și te duci cu pușca pe stradă, tu ești prima țintă. Așa că, cum am văzut ce se întâmplă, am vrut să fiu combatantă, pentru că fetele nu sunt obligate să fie combatante. Pot să vă spun doar că sunt pe granița cu Egiptul și acum, din cauza a tot ce se întâmplă, adică…suntem și pe Gaza, și pe Egipt.
Cam la ce distanță de Gaza ești , practic ?
GEORGIANA : Cam doi kilometri, trei, acum unde sunt, fix acum, câteodată ne mutăm și sunt mai aproape, câteodată sunt mai departe. Aproape de noi era ceva, cum se spune, unitate, care acolo au cucerit unitatea și în acea sâmbătă ne-am dus și noi nu am intrat în unitate unde erau Hamas și am luat răniții. Și ne-am uitat în sate dacă mai sunt teroriști.
JURNALIST : Erau, practic, colegii tăi.
GEORGIANA : Da. Am doi prieteni care, un băiat și o fată, au tras în ei. Am un prieten care a fost în acea unitate, care au cucerit-o Și îl cunosc dinainte, adică fără nicio legătură de armată și da, a murit. Parcă v-am trimis, cred că, videoclipul, și se vede că nimeni nu a rămas acolo. Adică era surpriză, au venit pentru că erau oameni care erau doar în boxeri sau doar în pantaloni și cu vesta pe ei, că erau oameni care au dormit și i-au împușcat. Eu am vrut să mă duc în weekendul ăla acasă și când ne-a zis ce s-a întâmplat, când am aflat, că am aflat totul de pe internet, ne-au zis să venim înapoi în armată.
JURNALIST : Exista riscul ca tu să fii în locul ăla? Dacă nu erai acasă?
GEORGIANA : Da! Sigur! Nu am putut să mă duc la înmormântarea prietenului meu care a murit, că nu am voie să ies de aici din cauza războiului. Nu mi-au dat voie pentru că, la nimeni, aici, adică…cam toți au pierdut pe cineva și toți au încercat să iasă, să ceară, și nu se poate. Niciodată nu s-a întâmplat așa. Ne-au luat mulți oameni, adică au intrat în Israel, ei nu au voie să intre în Israel.
Hamasul sau oamenii din Gaza, nu au voie să se apropie de Israel și ei au rupt gardul și au intrat pur și simplu. Am mai pierdut un coleg care nu e legat de armată, adică de războiul acesta dar sper să nu mai pierd.Sigur că mă doare foarte rău dar vreau să lupt în continuare ca să nu mi se mai întâmple asta și dacă aș fi stat în cameră și aș fi plâns, atunci n-aș fi ajuns niciunde, chiar dacă eu sunt foarte sensibilă și plâng foarte ușor, dar asta este.
JURNALIST : Se potrivește pregătirea pe care o faci înainte cu realitatea? La antrenament vor să facă, cât mai adevărat dar nu e adevărat. Sunt deștepți, nu sunt proști, dușmanii noștri.
GEORGIANA : Niciodată, nu vreau să compar cu Al Doilea Război Mondial, dar într-o zi să moară…nu știu…să fie răniți 2.000 de oameni și vreo 200 de morți, într-o zi, e cam greu. Sunt oameni care zic că fetele nu pot să țină o pușcă sau nu pot să lupte cu teroriști, nu știu, sunt oameni care zic asta și poate să demonstrez că nu e chiar așa. Mi-e foarte frică, nu vreau să mor la 20 de ani dar nu vreau ca nici, nu știu, oamenii care sunt cu copii în sate, să moară copiii de 2 luni, 5 ani.
JURNALIST : Părinții dvs. ce zic?
GEORGIANA : Știu că sunt mândri de mine dar nici nu vor să mă sacrific, să fac pe eroina, așa mi-au zis mami și tati. Sunt mândri că am curajul acesta dar nu vor să mă piardă, nici eu nu vreau să mor la 20 de ani și să îi pierd pe ei. Mi-au spus să le trimit de trei ori pe zi cum sunt, și dacă sunt bine.
JURNALIST : Și ce le scrieți? Ce le spuneți?
GEORGIANA : Le fac poze, îi amuz, să nu fie speriați sau să nu își facă griji.
sursa : digi 24