Primăria vreas lase Bistrița fără circa 1000 de locuri de parcare, aducând la schimb autobuze electrice ale Liniei Verzi, plus piste de bicicliști. Am zis “la schimb” fiindcă se va pune carul înaintea boilor, adică nu vom avea mai întâi alte locuri de parcare construite, ci doar eternele promisiuni că vor apărea și ele cândva.
În fapt, ar dispărea locuri de parcare de pe Calea Moldovei, General Grigore Bălan, Piața Unirii, Dornei, Gheorghe Șincai și bulevardul Independenței. Iar dacă mai punem la socoteală desființarea parcărilor de pe traseul reconfigurat Gării – Decebal – Andrei Mureșanu – Năsăudului, e clar de pe-acum că lucrurile au ajuns într-o fundătură.
Binecunoscutele zone aglomerate trebuie să-și găsească rezolvarea prin construirea unor parcări supra sau subterane. Parcările supraterane sunt mai ieftine, costă cam 300 euro/mp, dar ocupă spațiu. Cele subterane sunt mai scumpe, presupun deviere de rețele, exhaustare, hidroizolație. Costul e dublu, 600 euro/mp, dar la suprafață putem avea spații verzi sau alte amenajări.
În Bistrița am avea nevoie de două parcări situate la intrările vestică și estică, menite să preia pe viitor și mașinile celor care doresc să viziteze orașul folosind transportul public. Una ar putea fi construită pe amplasamentul fostei fabrici de pâine, iar cealaltă, în spatele zonei de retail, lângă strada Sucevei. Dacă sunt gândite ca parcări de tip park & ride, ele pot fi construite din bani europeni.
Pentru aglomerata zonă Grănicerilor, unde funcționează Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, dar urmează să se construiască și Centrul integrat de servicii publice comunitare (cu pașapoarte, permise și înmatriculări), e nevoie de o parcare generoasă, care poate fi amenajată pe o parte din suprafața actualului poligon auto și pe o parte din terenul armatei, prin transfer către Primărie, acesta nefiind folosit de multă vreme.
Zona centrală a orașului nu se va dezvolta fără soluții la problema locurilor de parcare. Personal, am propus încă din 2006 amenajarea unei parcări supraterane în mereu uitata zonă BIstricioarei. O altă parcare utilă pentru centrul vechi, dar și pentru întreg bulevardul Republicii, ar putea fi construită, suprateran, pe locul fostului cinematograf 23 August, împreună cu actuala parcare de pe strada Lupeni, cu o pasarelă de legătură peste această stradă. După cum se știe, fostul cinematograf este o ruină și reprezintă un real pericol public.
Proiectul parcării obligatoriu subterane din Piața Mihai Eminescu trebuie reluat, dar și revizuit, în condițiile în care este estimat să coste de 3 ori mai mult decât o parcare similară din Oradea.
Pentru zona Decebal, parcarea ar trebui tratată unitar cu amenajarea pieței închise, la fel ca în orașele moderne din Ardeal. Soluția poate fi gândită pe actuala zonă de tarabe din spatele halei.
O altă locație care merită analizată e situată în proximitatea gării, pe locul fostei cantine zonale de pe strada Industriei, cu atât mai mult cu cât preconizez construirea unei șosele expres pe lângă calea ferată, la fel ca în Oradea.
Desigur, pot fi luate în calcul și alte variante. O parte dintre terenurile și clădirile expuse sunt proprietate privată, dar municipiul nu se va putea dezvolta rapid fără a investi, inclusiv prin achiziții corecte în acest domeniu. Altele sunt proprietate publică și presupun doar proiecte și implementare.
Am prezentat mai sus o serie de rezolvări simple pentru problematica parcărilor, ce actualei administrații îi pare acum de nesoluționat. Trebuie să acceptăm faptul că autoturismele pot coexista în Bistrița cu autobuzele electrice și pistele de biciclete. Totul e să existe viziune și implicare.”încheie liderul liberalilor bistrițeni, Ioan Turc, într-o postare pe contul său de socializare.
