Ziua Internaţională a Copilului a fost stabilită la Conferinţă Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor, organizată la Geneva din 1925. Nu este clar de ce ziua de 1 iunie a fost stabilită că fiind Ziua Internaţională a Copilului. Una dintre teorii spune că, un număr de copii orfani chinezi au fost strânşi pentru a sărbători Festivalul Dragonului de consulul chinez din San Francisco, chiar pe 1 iunie, dată care a coincis cu Conferinţă de la Geneva. De atunci s-a stabilit că 1 iunie să fie Ziua Internationmala a Copilului, mai ales în ţările comuniste.
La români, 1 iunie a fost sărbătorit prima oară în 1950. „Ziua copiilor patriei, a copiilor de pretutindeni, zi în care popoarele lumii îşi îndreaptă privirile asupra propriilor mlădiţe, nepreţuite podoabe ale prezentului, plămadă vie a viitorului.”
Aşa începea articolul „Copiii – bucuria prezentului, trăinicia viitorului”, publicat la 1 iunie pe prima pagină din Scînteia.
Înainte de ’89, luna iunie era a copilului, începea cu 1 şi se termina la 30, când bravii noştri conducători ai acelor vremuri sărbătoreau Ziua Învăţătorului.
Cu ocazia Zilei Copilului, în toate şcolile şi grădiniţele se organizau tot felul de serbări, până şi casele de cultură găzduiau astfel de manifestări. În şcoli, Ziua Copilului era organizată de membrii UTC-işti şi supravegheată atent de către secretarul de partid şi de către responsabilii cu activitatea ideologică.
