Președintele Comisiei Europene a anuțat impunerea unui embargou asupra importurilor de petrol și carburanți din Rusia, ca noi sancțiuni după ce Rusia a invadat Ucraina. România este importator și de petrol și de motorină.
Care sunt efectele asupra țării noastre?
În maximum șase luni importurile de țiței rusesc se vor opri, iar până la sfârșitul anului se vor opri și importurile de carburanți din Rusia, a anunțat Ursula von der Leyen.
Ne vom asigura că eliminăm treptat petrolul rusesc într-un mod ordonat”, a spus președinta Comisiei Europene. „Deci într-un mod care să ne permită nouă și partenerilor noștri să asigurăm rute alternative de aprovizionare și, în același timp, să fim foarte atenți să minimizăm impactul asupra pieței globale”, a continuat von der Leyen.
Cum stă România
În România mai sunt active trei rafinării de petrol.
Cea a Petrom, de la Brazi, cea a grupului Rompetrol, Petromidia, de lângă Constanța (controlată de compania națională de țiței și gaze a Kazahstanului, KazMunayGas) și cea a companiei ruse Lukoil, Petrotel, de la Ploiești. Cumulat, capacitatea totală de rafinare depășește 12 milioane de tone de petrol: 6 milioane la Petromidia, circa 4,5 la Petrobrazi și 2,5 la Petrotel.
Din păcate, din România se mai extrag circa trei milioane de tone de petrol de petrol pe an, exclusiv de către Petrom, care îl folosește pentru rafinăria de la Brazi, dar nici pentru ea țițeiul nu este suficient și este nevoie de importuri, peste un milion de tone pe an. Celelalte rafinării, evident, importă cam tot necesarul. Așadar, depdendența României de petrolul de import este de circa 70%. De asemenea, nu trebuie uitat și că România importă (pe net) și carburanți, în special motorină – circa 1,9 milioane de tone importate anul trecut, la un consum național de circa 6,2 milioane, potrivit datelor preliminare.
Care sunt riscurile și “păcatul” geografiei
Chiar dacă România importă 70% din necesarul său de țiței și are pe teritoriul său o rafinărie deținută de o companie din Rusia, Rusia nu este prima sursă de import. Potrivit datelor statistice, în 2020 (an marcat de pandemie, care a condus la o reducere a consumului), Kazahstanul a fost (și a rămas, de atunci) cel mai important partener al României pentru importurile de petrol, cu 51% din cantităţile importate, petrol care este consumat, evident, în cea mai mare parte de rafinăria Petromidia.Abia apoi vine rândul Rusiei, de unde vine circa o treime din importul de petrol.
Petrom își aduce țițeiul prin OMV Trading, Rompetrol prin KMG Trading, iar Lukoil prin divizia de trading Litasco, care nu este înregistrată în Rusia.
Petrom a anunțat deja că a oprit importurile de țiței din Rusia și s-a orientat spre alte surse, chiar dacă acest lucru este mai costisitor. “Compania nu mai importă ţiţei din Rusia, ceea ce este un răspuns la actualul context. După începerea conflictului, am început să căutăm şi am identificat surse alternative de ţiţei şi produse petroliere. Însă, acestea sunt mai scumpe, datorită costurilor mai mari de transport. Evaluăm toate opţiunile pentru diversificarea surselor de aprovizionare”, a spus recent Christina Verchere, CEO Petrom. Lukoil nu a anunțat nimic, iar la Rompetrol este “business as usual”, compania importând țiței kazah.
De ce nu ne ajută geografia. În primul rând, importurile de țiței și de produse rafinate ale României se fac exclusiv pe cale maritimă (nu și prin conductă), vasele descărcând petrolul pe coasta Mării Negre, la terminalele din Constanța (Oil Terminal) și Midia (Rompetrol). Or, ca urmare a efectelor războiului asupra zonei, costurile cu asigurarea și cu transportul prin Marea Neagră au crescut extrem de mult.
În al doilea rând, situația s-ar putea complica suplimentar din alt motiv. Rompetrol aduce țițeiul pentru rafinăria Petromidia folosind două petroliere care traversează încontinuu Marea Neagră, între Midia și portul rusesc Novorosiisk. Terminalul marin din Novorossisk este capătul vestic al unei mari conducte de petrol, prin care se transportă peste 2% din țițeiul mondial. Conducta, operată de Caspian Pipeline Consortium (CPC), cu o lungime de 1.500 km, leagă marile câmpuri petroliere din zona caspică de Marea Neagră. CPC are mai mulți acționari, cel mai important (24%) fiind statul rus prin Transneft, după care vin KazMunayGas, compania petrolieră națională a Kazahstanului, și mari companii petroliere occidentale, cum ar fi Chevron, Exxon, Eni, alături de rușii de la Lukoil.
Prin CPC ajunge marea parte a țițeiului kazah spre piețele occidentale și, din câte știm, tot de la Novorosiisk ajunge și petrol pentru rafinăria Lukoil din România. Așadar, dacă rușii ar dori să retalieze la embargoul petrolier al UE, ar putea prelua controlul asupra terminalului și, la limită, l-ar putea închide, privând de țiței atât pe cel care îl aduce (inclusiv compania națională kazahă), dar și rafinăriile din zona noastră.
Există deja unele temeri în acest sens. Potrivit unei știri publicate de Profit.ro acum câteva zile, grupul Rompetrol, dar chiar și fostul șef al Lukoil, Vagit Akelperov, au fost acuzați de publicația rusă Rusdozor și de cel mai cunoscut canal politic de pe Telegram din Rusia, Nezygar, că ar fi furnizat combustibili armatei ucrainene. Evident, nu s-a pezentat vreo probă. Însă a fost suficient ca Negyzer să vorbească despre “necesitatea, în conformitate cu ultimele decizii ale autorităților ruse, de a naționaliza CPC și de a lua în considerare posibilitatea blocării exporturilor de petrol kazah”.
Situație în care, colateral, victimă va fi și rafinăria românească Petromidia, cea mai mare din țară și mai apoi piața locală, care ar rămâne fără sursa obișnuită de petrol. În acest caz, Rompetrol va fi obligată să aducă, prin trading, țiței din alte surse, cu costurile suplimentare aferente.
Despre ce bani vorbim la nivel european
Potrivit unor date din martie 2022, publicate de ONG-ul Transport & Environment (T&E), țările membre UE plătesc Rusiei 285 de milioane de dolari pe zi pentru importurile petroliere. Organizația arată că, în 2021, Rusia a primit 104 miliarde de dolari în schimbul petrolului și produselor petroliere livrate statelor membre UE. Suma este de peste două ori mai mare decât cea care a ajuns în Rusia pentru exporturile sale de gaze către Europa. După cum se vede în graficul de mai jos, ca și în cazul gazelor, cea mai mare parte a importurilor de petrol și carbiuranți din Rusia este acontată de Germania.
sursa : economicanet.ro
