de Amalia Pop
Un mister aparte învăluie tot ce aparține trecutului, iar acest aer misterios ne atrage precum un magnet. Trecutul adoră să ne ademenească subtil cerându-ne, parcă, să îl descoperim. Să îi aflăm secretele bine ascunse; de trecerea timpului – printre ziduri și tuneluri secrete, creionate în vechi manuscrise sau îngropate în arhaicul pământ îmbibat de istorie.
Această ciudată senzație a conexiunii cu străvechile generații, o avem ori de câte ori ne îndreptăm pașii către o citadelă românească, către un vechi castel sau un nobiliar conac al oamenilor din trecut. Zidurile acestor edificii sunt îmbibate de energii felurite. Ziduri care parcă încearcă să ne vorbescă, care par că voiesc să ne spună povestea locului și a oamenilor care și-au dus veacul în arealul acestor cetățui.
Aceeași ciudată senzație te încearcă odată ce ai pătruns pe tărâmul Cetății Neamțului. Cetatea de pe stânca Timuș aflată pe Culmea Pleșului, culme știută și cu numele de Dealul Cetății.
𝔻𝕖 𝕔𝕖 𝕒 𝕗𝕠𝕤𝕥 𝕔𝕠𝕟𝕤𝕥𝕣𝕦𝕚𝕥𝕒 ℂ𝕖𝕥𝕒𝕥𝕖𝕒 ℕ𝕖𝕒𝕞𝕥𝕦𝕝𝕦𝕚?
Păi, e foarte clar! Indiciile sunt evidente. Arhitectura medievală a citadelei ne spune că, fortăreață fiind, a fost ridicată pentru a-și proteja propriul teritoriu și pe ai săi localnici. Mai mult decât atât, fiind ridicată pe o stâncă. La înălțime, adică…
Și-a asumat rolul de observator militar. Pentru că, acolo la înălțime, liderul militar și ai săi oșteni alături de care străjuia fortăreața, aveau o mai bună vizibilitate asupra urbei de la poalele Pleșului putând astfel să identifice potențialii intruși/inamici care amenințau într-un fel sau altul starea de pace a Moldovei de la acea vreme.
Despre Cetatea Neamțului știm că a fost ridicată undeva spre finalul secolului al XIV-lea când Europa, în speță, se afla în etapa istorică a Evului Mediu iar acest tip de construcții erau un trend, ca să zic așa. Având în vedere faptul că era o perioadă a conflictelor militare între monarhiile Europei și o perioadă în care era intens disputată supremația politico-militară asupra pământului european dar și o perioadă în care suzeranitatea marilor puteri europene asupra regatelor mai mici era o prioritate strategică de dominație și control. Cu atât mai mult era un moment în care multe din țările străvechiului nostru continent se aflau în formare și expansiune. Deci, ciocnirile militare erau frecvente iar această stare de fapt a devenit un factor determinant în dezvoltarea construcțiilor militare de apărare și protecție iar vechile țări românești s-au văzut nevoite, la fel ca celelalte țări europene, să se alinieze și să caute soluții pentru a-și păstra teritoriile intacte. Teritorii ce aveau să fie lăsate moștenire generațiilor următoare, de preferat în forma lor inițială și posibil unite sub un singur domnitor peste un singur mare pământ românesc. Ceea ce, sigur, avea sa se întâmple ceva mai târziu în istorie.
În situația dată Cetatea Neamțului capătă rol de avanpost fortificat a cărui locație este extrem de importantă, din punct de vedere geo-strategic, pentru apărarea graniței de vest a Moldovei și a trecătorilor Carpaților Orientali în fața politicii de continuă expansiune teritorială spre est a Regatului Ungar. Cetatea Neamț devenind astfel un important element în cadrul sistemului de fortificații ridicate în Moldova.
Deasemenea mai știm, din documentele vremii, evident, că cetatea a fost ridicată de Petru I – Domn al Moldovei și fiu mezin al lui Ștefan Voievod, între anii 1375-1391. Fiind menționată pentru prima dată în anul 1395, în Cronica Veche Moldovenească. An în care regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei decide să întreprindă o expediției de expansiune teritorială în Moldova. Tot Vechea Cronică Moldovenească ne relatează că domnitorul Ștefan I (1394-1399) i-a învins pe unguri la Hindău, la sud de Târgu Neamț. Fapt confirmat și de inscripția de pe piatra de mormânt a lui Ștefan I aflată în Mănăstirea Bogdana. Cronica oficială maghiară și documentele emise de Sigismund consemnează că armatele regale au înaintat până la reședința domnească, asediind probabil și Cetatea Neamț. În timp ce la 2 februarie 1395 a fost emis un act de cancelarie „ante castrum Nempch”, care a constituit prima atestare documentară a cetății. (Sursă Wikipedia.ro)
În secolul al XV-lea cetatea avea să fie fortificată din ordinul lui Ștefan cel Mare din necesitatea de a contracara
atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. Domnul Moldovei considerând că Cetatea nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, în febra bătăliilor de la Podul Înalt (ianuarie 1475) și de la Valea Albă (26 iulie 1476) el a poruncit supraînălțarea zidurilor cetății și construirea de creneluri și ferestre înguste, prin care apărătorii cetății puteau să supravegheze și să lovească dușmanii.
Însă, apoi să fie distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) la comanda domnitorului Mihai Racoviță. (Sursa: Wikipedia.ro)
Dincolo de fabuloasa-i istorie, fără doar și poate Cetatea Neamțului a fost un martor incontestabil la evenimentele politico-militare care au schimbat, în timp, soarta Moldovei. Un străjer falnic și demn care a rezistat cu brio în fața tuturor intemperiilor vremii și care și-a aparat teritoriul cu demnitate. Iar, astăzi, singuratică, acolo în munți transmite contemporaneității mesaje din trecut și îndeamnă la cunoaștere a istoriei.
