Acum 35 de ani, la ora 01:23 în noaptea de 26 aprilie 1986, un test de siguranță banal la centrala nucleară de la Cernobîl a scăpat de sub control, provocând cel mai mare dezastru nuclear civil din istorie.
O centrală nucleară funcționează similar cu un motor cu aburi: reacția uraniului generează căldură, care evaporă apa, iar vaporii antrenați în turbine generează electricitate. Un mecanism de siguranță este introdus în zona cu uraniu, pentru a încetini reacția – barele de control sunt făcute din bor, care încetinește fisiunea nucleară, însă vârful de grafit al acestor bare crește rata fisiunii. Un alt mecanism pompează apă în jurul sistemului de reacție pentru a preveni supraîncălzirea.
La începutul testului efectuat în noaptea dintre 25-26 aprilie 1986, însă, mecanismul de siguranță a fost îndepărtat și tehnicienii au pierdut controlul asupra lichidului de răcire, ceea ce a dus la creșterea temperaturii, care a dus la topirea miezului.
Când a explodat, reactorul 4 a aruncat în aer 8 tone de deșeuri radioactive. 115 mii de oameni au fost evacuați din jurul centralei, iar peste 500 de mii de oameni au contribuit timp de peste 15 zile la gestionarea accidentului. Se știe de 31 de victime, 28 dintre care au fost „lichidatori”, primii care au intervenit la fața locului – însă nu se știe cât de mulți oameni au murit sau au avut probleme medicale în urma expunerii la radiație.
Norul de radiație s-a răspândit peste Europa. Accidentul de la Cernobîl a emanat de 400 de ori mai multe radiații toxice decât bomba de la Hiroshima. Teritoriul Belarusului a primit 60% din impactul inițial, iar deși Uniunea Sovietică a încercat să ascundă accidentul, autoritățiile suedeze au raportat nivelurile ridicate de radiație.
Inițial, s-a construit un sarcofag de beton pentru a închide reactorul – înăuntrul său rămân 200 de tone de combustibil radioactiv. Celelalte reactoare au rămas în funcțiune până în 2000.
Odată ce sarcofagul a început să se degradeze, comunitatea internațională a construit o structură de închidere pentru reactorul 4, care a fost pusă peste reactorul 4 în 2016.
Peste 2.500 de km pătrați de teritoriu au fost izolați în zona de excludere, pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei.
Sursa : romanialibera
