de Crina Moldovan
Cumpăna dintre ani percepută de-a lungul vremii ca un moment de sărbătoare, este marcată an de an, în moduri inedite, atât la noi în țară, cât și în alte părți ale lumii.
Sărbătorită pentru prima dată acum aproximativ 4000 de ani de către babilonieni, sărbătoarea Noului An, a marcat în diversele culturi ale lumii, tradiții si obiceiuri cel puțin interesante.
Una dintre acestea este tradiția newyorkeză, de a lansa o minge de dimensiuni impresionante în noaptea dintre ani, tradiție care a început în anul 1907.
Imensa minge metalică a fost lăsată să cadă în fiecare an, mai puțin în timpul celui de-al doilea război mondial.
Cu mult înainte însă de a fi folosită în noaptea de Revelion, la NEW YORK , o minge se găsea deasupra Observatorului Regal al Angliei din Greenwich și era coborâtă la ora 13:00, în fiecare zi (începând cu 1833), pentru a-i ajuta pe căpitanii de nave să-și coordoneze echipamentul de navigație. Mingi similare au fost instalate în zonele de coastă din întreaga lume.
Mingea originală din Times Square New York a fost făcută din peste 317 kilograme de fier și lemn. Ulterior, a fost redusă la doar 181 de kg de fier forjat înainte de a trece la un cadru de aluminiu în 1955. În prezent, celebra bilă are o înfățișare modernă cu becuri LED.
Artificiile au fost folosite anterior pentru a întâmpina Anul Nou, dar au fost interzise deoarece jarul aprins cădea peste mulțime. Astfel, s-a luat decizia că o minge coborâtă pe un catarg este un lucru mai sigur.
Peste 80000 de focuri de artificii sunt lansate în schimb, în fiecare an, de pe podul Harbour Bridge, din SIDNEY, pentru a celebra intrarea în noul an, un moment festiv de maximă intensitate trăit îndeosebi de către cei prezenți în zonă, dar și de alte zeci de milioane de telespectatori sau internauți care se bucură de la distanță prin intermediul mass-media de acest eveniment.
Pentru aceasta extravaganță pirotehnică, australienii au folosit 7 tone de artificii care au costat 7 milioane de dolari în 2013.
GRECII fac an de an pentru revelion o prăjitură tradițională în care pun bani și consideră că persoana care va găsi banii va avea parte de bucurie pe întreg parcursul anului. Acest obicei s-a transmis și în unele regiuni ale României
În SPANIA pe 31 decembrie, se celebrează ultima noapte a vechiului an (Nochevieja).
Noaptea dintre ani este sărbătorită cu focuri de artificii, petreceri și tipicele 12 gonguri de la miezul nopții care anunță sosirea Noului An. Conform tradiției, spaniolii mănâncă la fiecare gong, câte un bob de strugure pentru a avea noroc în noul an.
În ITALIA, Anul nou vine împreună cu două tradiții: rezidenții încearcă să-și achite toate datoriile și să arunce toate lucrurile vechi. Acesta este un simbol al faptului că a venit momentul să ne luăm rămas bun de la necazurile de anul trecut, deschizând ușa către un nou viitor. Se obișnuiește aruncarea lucrurilor vechi pe ferestre, așa că nu este foarte sigur să te plimbi pe străzile orașului, în special în zonele rezidențiale.
După ce datoriile au fost rambursate și lucrurile vechi au fost aruncate, italienii încep să stabilească masa. Cina festivă începe la ora 9 seara: carnea de porc grasă și lintea trebuie să fie neapărat prezente pe masă.
În ROMÂNIA, la țară, Anul Nou este socotit a fi unul dintre cele mai favorabile momente pentru prognoza vremii sau a recoltelor. Țăranii apreciau lunile ploioase sau perioadele de secetă pe baza unui așa numit calendar făcut din foi de ceapă. În noaptea de ajun se tăiau părți egale dintr-o ceapă, cojile astfel obținute fiind botezate cu numele lunilor din an, apoi se punea sare pisată în cantități egale în fiecare coajă și se așezau în rând asemeni succesiunii lunilor din an, pe masă sau pe vatra sobei.
Aprecierea lunilor ploioase se făcea în dimineața de 1 ianuarie după cantitatea de apă acumulată în cupa foilor de ceapă.
Dintre obiceiurile inedite care s-au perpetuat de-a lungul anilor, obiceiul umblatului cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Masca este condusă de un ”Ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul ”puiului de urs”). În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, și ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an.
Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie este numit „Îngropatul Anului” sau, mai recent, Revelion. Anul este numit An Vechi înainte de miezul nopții de Revelion și An Nou după miezul nopții. Noul an se naște, crește, îmbătrânește și moare împreună cu timpul calendaristic pentru a renaște după 365 de zile, respectiv 366 de zile în anii bisecți.
Tocmai de aceea, trecerea în Anul Nou este însoţită de multe obiceiuri străvechi. Unele se mai păstrează și astăzi, mai ales în zonele rurale. Un loc aparte îl ocupă colindatul și cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belșug, bucurie , primesc în dar colaci, vin, cârnați și uneori bani.
