„Viață cu termen de garanție aveţi?”
Nu avem nicio garanție. Legat de nimic din ceea ce facem. Totul se poate termina oricând: sănătatea poate să fie distrusă, corpul tău fizic avariat, oamenii dragi să plece din viața ta, meseria ta să dispară. Ştim foarte bine acest lucru, cu toate acestea nimeni nu ne opreşte de la a trăi viața ca pe ceva care poate fi controlat, administrat şi eventual stabilit în termenul unor garanţii, că nimic nu se va schimba. O nebunie jucată precum o piesă de teatru absurd: legea vieţii este schimbarea, schimbarea brutală, neprevăzută şi extrem de crudă. Ne facem planuri de viitor hrănite de orgoliul rănit, ne grăbim în relaţii care nu ne fac bine dar care reprezintă o garanţie că suntem pe placul cuiva, plecăm din relaţii unde e iubire dar nu mai avem răbdare să le vindecăm pentru că nu avem nicio garanţie că va funcţiona.
Ne facem familii şi facem copii cu dorința de a avea „cine să aibă grijă de noi la bătrănețe”.
Muncim la slujbe unde ceilalți sunt nişte umbre ale celor pe care îi cunoşteau dinainte să fie o maşinărie de produs bani pentru un şef pe care poate nu îl vei cunoaşte vreodată, doar el te ştie din registrul de unde eşti un zero în plus sau în minus.
Suferim că nu suntem împliniţi, că am ratat ce era de îndeplinit până la vârsta maturităţii.
Ni se pare că ar trebui să fi făcut altceva, să fi fost altcineva, să avem ce au ceilalţi.
Şi termenul de garanție? Pentru el luptăm. Pentru certitudinea mizeră şi inexistentă de fapt, că există altceva în afară de trăirea şi emoția ta. Că iei cu tine altceva dincolo, în afară de ceea ce este şi simte sufletul tău.
Pentru suflet nu avem termen de garanţie. Şi culmea, el e singurul căruia i se întâmplă tot ce trăim în această viață, singurul nostru „bun” pe care îl putem face să fie „rău” dacă nu ni-l revendicăm la timp.
Nu ştim ce va fi, cum va fi. Nimic nu ne poate garanta că lucrurile se vor întâmpla aşa cum ne dorim. Ce ştim în schimb? Ştim că ceea ce sufletul trăieşte generează viața. Generează viitor, trăire şi realitate. Şi cine se îngrijeşte de sufletul său şi de al altora, creează de fapt singura certitudine existențială: schimbarea eternă a vieţii, fără termen de garanție, cu termen de eternitate.