Indemnizația de însoțitor este un ajutor financiar acordat persoanelor cu handicap grav, care nu se pot descurca independent și au nevoie de sprijin permanent. Reglementat prin lege, acest drept nu are caracter contributiv și este destinat acoperirii nevoilor de îngrijire, oferind beneficiarilor posibilitatea de a avea alături o persoană care să le asigure asistența zilnică necesară.
În perioada martie 2026 – mai 2026, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) desfășoară o amplă campanie tematică, denumită ”Verificarea calității serviciilor sociale rezidențiale destinate persoanelor adulte cu dizabilități”.
Campania urmărește, în principal, asigurarea calității și respectarea standardelor minime obligatorii de către serviciile sociale rezidențiale publice și private.
Ce este indemnizația de însoțitor
Indemnizația de însoțitor este un sprijin financiar lunar acordat persoanelor care, din cauza stării de sănătate sau a gradului de handicap, au nevoie permanentă de ajutorul altei persoane pentru a-și desfășura activitățile zilnice. Această sumă are rolul de a acoperi costurile legate de asistența oferită de un însoțitor – nu este asemănătoare unei pensii și nu depinde de contribuțiile la sistemul public.
În România, indemnizația poate fi acordată în două situații principale: în cadrul sistemului de pensii (pentru pensionarii de invaliditate sau pentru pensionarii de limită de vârstă încadrați în anumite condiții) și în cadrul sistemului de protecție a persoanelor cu handicap.
Dreptul la asistenţă sub formă de servicii sociale se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare. Cererea pentru acordarea dreptului la servicii sociale se înregistrează la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu dizabilități.
Baza legală Acordarea indemnizației este reglementată de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Actul normativ stabilește că persoanele în cauză au dreptul de a alege între două forme de sprijin: angajarea unui asistent personal, plătit de autoritățile locale; primirea unei indemnizații lunare de însoțitor.
Cele două opțiuni sunt alternative și nu pot fi cumulate.
Cine beneficiază de indemnizație de însoțitor Indemnizația de însoțitor este acordată copiilor cu handicap grav. Condiția esențială este ca în certificatul de încadrare în grad de handicap să fie menționată necesitatea unui asistent personal sau a unui însoțitor. Adultul cu handicap vizual grav poate opta pentru asistent personal sau indemnizație de însoțitor
Persoanele cu handicap grav care au și calitatea de pensionari de invaliditate încadrați în gradul I de invaliditate pot opta pentru indemnizația pentru însoțitor ( în afara pensiei) prevăzută de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau pentru asistent personal.
Dreptul de opțiune se menține și în cazul trecerii pensionarilor de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă. În cazul pensionarilor încadraţi în gradul I de invaliditate care beneficiază de pensie de invaliditate în mai multe sisteme de asigurări sociale, indemnizaţia pentru însoţitor se acordă numai de către ultimul sistem în care aceştia au fost asiguraţi.
Cât este indemnizația de însoțitor în 2026
Cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, aferent lunii pentru care se face plata, ceea ce înseamnă că valoarea acestui sprijin variază direct în funcție de evoluția salariului minim. Raportat la nivelul actual, de 4.050 de lei, indemnizația ajunge la aproximativ 2.025 de lei lunar.
De la 1 iulie 2026, odată cu majorarea salariului minim brut la 4.325 de lei, cuantumul indemnizației va crește până la 2.162,5 de lei pe lună. Astfel, orice modificare a salariului minim se reflectă automat în nivelul indemnizației de însoțitor, menținând o legătură directă între acest sprijin și indicatorii economici.
Pensionarii de invaliditate încadrați în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizație pentru însoțitor, în cuantum fix. Cuantumul indemnizației pentru însoțitor reprezintă 80% din valoarea unui punct de pensie, stabilite în condițiile legii. Indemnizația pentru însoțitor se suportă de la bugetul de stat.
Ce este pensia de invaliditate și în ce situații se acordă Pensia de invaliditate este un drept acordat persoanelor care au contribuit la sistemul public de pensii, dar nu au atins vârsta standard de pensionare și care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă. Această formă de sprijin este destinată celor a căror stare de sănătate nu le mai permite desfășurarea activității profesionale în condiții normale
Beneficiul se acordă în situațiile în care diminuarea capacității de muncă este cauzată fie de accidente de muncă sau boli profesionale, confirmate potrivit legislației în vigoare, fie de afecțiuni ori accidente fără legătură cu activitatea profesională.
În toate cazurile, existența invalidității trebuie certificată printr-o decizie medicală emisă de medicul expert al asigurărilor sociale. În anumite cazuri, precum cele generate de accidente de muncă sau boli profesionale, pensia de invaliditate poate fi acordată chiar și în lipsa unui stagiu complet de cotizare, conform prevederilor legale.
Printre acestea se numără elevii, ucenicii și studenții a căror capacitate de muncă a fost diminuată ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale produse în timpul și din cauza activităților de practică profesională.
Tot în această categorie sunt incluși și angajații români care desfășoară activități în străinătate la dispoziția angajatorilor din România, în condițiile prevăzute de legislația națională și de regulamentele europene aplicabile. În cazul în care aceștia suferă un accident de muncă, pot beneficia de pensie de invaliditate dacă dețin documentul emis potrivit regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială, care confirmă aplicarea legislației române în domeniu, respectiv documentul portabil A1.
În raport cu gradul de diminuare a capacităţii de muncă, invaliditatea este: de gradul I – caracterizată de deficiență funcțională gravă, capacitate de autoservire pierdută; de gradul II – caracterizată de deficiență funcțională accentuată, capacitate de autoservire păstrată parțial; de gradul III -caracterizată de deficiență funcțională medie, capacitate de autoservire păstrată.
Stabilirea gradului de invaliditate se face în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1542/2022 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă.
