„Poporul român și-a pierdut încrederea în aproape tot și toți. Se mai regăsește o ușoară speranță doar în Dumnezeu.. și asta în doze proporționale la Paști și la Crăciun.
Am observat cât de greu este să convingi un conațional despre un anumit subiect. Îi spui frumos despre ce este vorba, îi dai detalii și nu te crede. Apoi îi dai surse și chiar probe reale, dar cu aceeași măsură de încăpățânare refuză să te creadă. Am ajuns la concluzia că, un asemenea trist sentiment de neîncredere este natural și de așteptat. Natural? Da! Da pentru că de-a lungul anilor românii au fost mințiți, mințiți și mințiți. Poporul a scăpat de urgia comunistă și a sperat într-un viitor mai bun. O societate dezvoltată, prosperă și senină. Dar nu.. a fost dezamăgit când a gustat din așa zisa democrație. Era însetat după libertate și foarte credul, ca atare a luat tot ce i-a fost întins. A votat Ion Iliescu crezând că va aduce o schimbare radicală, dar nu degeaba evenimentul din 20 mai 1990 a rămas cunoscut sub numele de „Duminca Orbului”. Eram încă orbi și nu știam prea multe.. Cu încredere și ochi umezi acceptam noile provocări, neștiind că nu tot ce zboară se mănâncă. Vă amintiți de FNI? Mda.. La început eram mici și vulnerabili, dar viața și încercările ei ne-au maturizat.
Au trecut 30 de ani, de parca cifra în sine ar putea face minuni. Și dacă ar face, avem noi o vorbă.. 3 zile ar dura. Oare a fost bine implantat acest sistem politic? Oare ce au trăit pe la începutul secolului al XXI-lea se numește cu adevărat democrație, unde poporul are puterea de a decide? Teoretic da, însă practic?Guvernanții au promis marea și sarea, dar aproape nimic nu au îndeplinit. Cetățeanul a trăit din deznădejde în frustrare, revoltă și amărăciune. În unele instituții sanitare trebuie să lași mită, în alte ai nevoie numaidecât de pile și relații. Nu ne putem aștepta la altceva, nicidecum la o stare de încredere și speranță. Un neam lipsit de încredere are amărăciune în suflet. Amărăciunea dă naștere stresului, stresul contribuie la apariția bolilor, iar boala îl duce pe om în sicriu. Asta nu e viață!
Doar Dumnezeu, prin oameni cinstiți și corecți, ne mai poate salva.”
Sergiu Senciuc.
